Liviu Florian Jianu: NEA MARIN SI VIITORUL

descărcare

NEA MARIN SI VIITORUL

 

Ma fratilor,

Ma-ntalnii ieri cu Virgil a lui Dumitrescu, din Caracal. Amandoi, imbracati. El, milionar, ca e astronom. Eu, in cautarea viitorului. A lui Dumitrescu a facut parale la viata lui in cel mai mare cotidian al  Goltenilor: Recensamantul Libertatii. Avea rubrica. Berbec. Ma, tu o sa faci bani. Spunea. Gemeni. Ma, si tu o sa faci bani. Taur. Ma, tu o sa faci bani. Si asa, prin toate zodiile. Plateau aia cu gura cascata. S-a umplut a lui Dumitrescu de recunostinta. Acu, e nabab. E discret. Isi alege clienti numai unul si unul. Le face preziceri in versuri, ca Nostradamus. Imi facu si mie una. Dar nu-ntelesei nimic din ea.

Azi, fusei la cimitir, la alde taticu si muica. Sa imi traduca prezicerea. Pe drum, o muiere de la tara, cu o ramura de brad, in mana. Cat ceri, maica, pe o ramurica? Cat mi-ei da, boierule. O treime de paine, e bine? Bine. Ia colea inca una. Perfectaram afacerea.

La mormant, legai ramurica cu sfara la crucea de piatra. Zic. Da nu zisai nimica. Vazui viitorul, mai fratilor. Era acolo, in fata mea. Cuminte. Linistit. Pace. Aer curat. Sanatate. Somn bun. Multumii pentru indicatii, si ma dusei la socri. Acelasi viitor. Multumii si ma dusei la eroii neamului. Acelasi viitor comun. Imi iesi in cale alta batranica. Facea curat, saraca, in fata  viitorului  neamului. Aprinsei si eu o pastila in spate.

Cand iesii, hop, taica Mihalache, a lui Tudorica. Sarut-mana, parinte, zic. La multi ani cu sanatate. Tot tanar si frumos sunteti. Tot calare. Macar acum, cand viitorul este aproape. Ca se mira toata lumea: de ce merg pe jos numai Emil al lui Drojdie de pe Fundul Butoiului, prin toata Iovarca, si Toma a lui Firescu, si Petre a lui Gigea, si parintii merg tot pe jos. Si restul lumii, calare? Si cum, astia care fac teatru, la viata lor, merg acum tot pe jos, si parintele Mihalache Tudorica, calare? Dar el imbatranise, saracul. Pai ce, urgentele lui, in materie de viitor, se compara cu Spectacolul Lumii? Si-mi zise: Pentru mine, de acum, fiecare rasarit de soare este o binecuvantare. Ce frumos e absurdul, mai fratilor. Asa spunea si Eugen Ionescu, inaintea viitorului.

Acu, prezicerea e clara. LA MULTI ANI, CU SANATATE! Ca in rest avem de toate. Daca avem pensii, si salarii.

Uitai sa va fac cu ochiul.

13 decembrie 2013

Lasă un răspuns