Liviu Florian Jianu: Minunea Sfintei Paraschiva. Lirică religioasă

images

Minunea Sfintei Paraschiva

 

Am curajul să întreb o femeie

Care plânge în Biserică,

De ce plânge?

Nu am curajul.

Ea a vorbit cu preotul, poate,

I-au dat lacrimile toate

Și el i-a spus: Roagă-te!

 

Ce avea el în spate?

Ce solidaritate?

A căror palate?

A căror Împărății? Califate?

Puteri care vor și ele, dreptate?

 

Ce să îi dea?

O haină?

Când cele mai mari croitorii,

Se bat pentru a o fabrica?

Pe cea care le aduce

Cea mai ușoară povară?

 

Ce sens ar avea

Femeia aceasta,

Între croitorii aceia?

 

El, de atâta istorie,

Știa,

Că atunci când o ființă îi oferă toate lacrimile,

E de datoria lui

Să stea de vorbă cu ea,

Să se roage și el,

Și să-i spună, apoi:

Roagă-te!

 

Poate – ceața este atât de mare

Că nu se vedea nicio ieșire, din ea…

 

Cine, de pe lume, ce putea să facă?

 

Și femeia se ruga, și plângea.

Vorbea în gândul ei

Sfintei Paraschiva

Și după lacrimile ei

Care continuau să curgă

Se vedea că sfânta nu răspundea nimic.

 

Nicio adiere de căldură. De

apă. De pâine. De

învățăminte.

 

Un singur lucru, doar, se întâmpla.

Femeia era singură, în Biserică…

 

Și nu era singură…

 

12 decembrie 2015

 

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian

 

Lasă un răspuns