Liviu Florian Jianu: Gânduri

images

GÂNDURI

Draga mea,

Tie nu iti place nici Biserica, nici muzica religioasa, nici de Dumnezeu. Ai dreptate. Ce sa vezi tu in Biserica? Niste ziduri. Unele mai frumoase, altele mai saracacioase.

Si cat de frumoase s-au impodobit unele! Niste garduri, ca toate gardurile. Niste pomi. Niste verdeata. Niste gradini. Casa preotului. O casa ca toate casele. Ce sa asculti tu acolo? O muzica care nu iti place. Ce sa pipai tu acolo? Niste icoane? Sticla lor este rece. Niste haine? Tu ai o multime de haine, care nu iti tin de cald. Ce sa gusti tu acolo? Paine – anafura, si apa – agheasma – sfintite? Tu, care mananci cea mai buna ciocolata? Ce sa mirosi acolo? Tamaie? Ce sa iei tu de acolo? Sfaturi – tu care stii atat de multe, si ai personalitate? Si vrei un serviciu in care sa castigi cat mai mult, pe masura personalitatii tale? Cuminecatura – sangele si trupul lui Dumnezeu? Paine inmuiata in vin? Ce tablouri sa vezi pe pereti? Niste oameni cu numele lor? Ce prieteni ai acolo? Niste oameni care privesc inainte, si se inchina? Cu cine sa vorbesti, cand nu cunosti pe nimeni? Cu un preot la usa caruia vine atata lume? Cand tu nu ai rabdare sa astepti? Te inteleg.

          Dar Dumnezeu este dragoste. Daca eu nu ma indragosteam de mama ta, si ea, de mine, tu nu ai fi existat. Ne-am dorit un copil pentru ca dragostea noastra sa nu moara niciodata. Sa continue, aici, pe pamant, si atunci cand noi nu vom mai fi aici. Si am tras fiecare de noi cu toata dragostea noastra. Eu i-am spus chiar, in gand, lui Dumnezeu: Doamne, ca sa imi dai un copil, eu voi manca toata viata mea paine cu apa. Si totusi, nu puteam avea copii. Si mama ta mi-a spus: lasa-te de fumat. Am citit eu ca oamenii care fumeaza pot sa nu aiba copii. Si m-am lasat. Foarte greu. Imi ardeau plamanii dupa o tigara. Si intram intr-o Biserica, si cand trecea preotul cu cadelnita, trageam pe nas fumul de tamaie. Si focul din plamani se tingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Si Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat imediat un dar: pe tine.

            Dumnezeul nostru, in care am fost botezati, a spus: “Lasati copiii sa vina la mine, si nu-i opriti!”. Te-sm oprit eu sa mergi la Biserica? Portile si usile lor ai sa le gasesti, poate, inchise, cand nu e vremea slujbei. Dar Biserica este singurul loc in care intri liber, fara nicio plata. Cand se poate. Intra cel mai prost om de pe lume, si cel mai destept. Intra si cel gol, intra si cel in blanuri. Dumnezeu stie ca toti sunt copii. Si pacatosii, si sfintii. Si nu iti cere nimic. Nici sa vezi, nici sa asculti, nici sa gusti, nici sa mirosi, nici sa pipai, nici sa canti. Ii este drag sa nu fie singur. Si Lui, si mie, ne este urat de singuratate. Si pentru El, si pentru mine, chipul tau, ochii tai, glasul tau, linistea ta, multumirea ta, bucuria ta, dragostea ta, inseamna sanatate.   

 

26 noiembrie 2013

Lasă un răspuns