Liviu Florian Jianu: Certitudinea eternei demonstratii (Poem)

images (2)

Certitudinea eternei demonstratii

 

Mai tii minte,

Dragul meu coleg Gheorghe,

Cand ti-am cedat locul,

Si am mers in Mall –ul din Electro,

Ca inginer debutant,

Am gasit acolo un om aparte.

Nu facea nimic.

Statea pe un scaun.

Te privea cu ochii mari, orice ii spuneai.

Si dadea din cap.

Omul acesta nu s-a certat niciodata cu nimeni.

Nu a suparat pe nimeni.

Ii asculta pe toti.

Era de acord cu toti.

Le dadea dreptate.

Si ii compatimea.

Sincer.

Nu avea cum sa ii ajute.

Si chiar daca ar fi avut,

Nu ar fi stiut cum.

Pe toti oamenii.

Asa erau vremurile.

Si asa sunt si acum.

Din pacate.

Marii dascali din liceu sunt condusi pe ultimul drum de toata suflarea scolii.

Marii universitari raman singuri.

Nu au loc la propria lor masa.

De pomana.

Nu ca nu ar avea vechi colegi statornici.

Ei sunt acolo. Langa familie.

Dar toata suflarea studentimii lor, a ramas departe, la distanta de generatii.

Nu-i nimic.

Noi ramanem in urma,

Sa-i impingem pe toti.

Inainte…

22 ianuarie 2015

Cu deosebit respect,

un imperfect improvizator al Dirijorului

Marin Constantin

Lasă un răspuns