Liviu Florian Jianu: CÂND AM ÎNTÂLNIT NEDREPTATEA

images

CÂND AM ÎNTÂLNIT NEDREPTATEA

A doua oară

Eram în tabără de pionieri

La Novaci.


Iată-mă

Într-o cameră

Cu paturi,

Cu sacoşa burduşită de bunica, cu mâncare de acasă,

Motiv pentru care în primele  zile

Nici nu am mers  să mănânc în sala de mese,

Ci am luat masa singur, în dormitor.

După două zile,

Unul dintre colegii de cameră

A reclamat

Că i s-au furat din valiză 200 de lei,

Toţi banii lui,

Şi bănuiala a căzut pe mine,

Singurul care a rămas singur

În cameră.

Au venit două profesoare să ancheteze

Şi m-au întrebat

Ce îmi sunt părinţii.

–        Ingineri, am spus.

–        Parcă nu am mai văzut hoţi,

Care au ieşit din părinţi ingineri.

Circumstanţele erau toate

Împotriva mea, motiv pentru care,

Neputându-mă disculpa,

Am făcut spontan

O criză de nervi,

Plângeam şi mă zvârcoleam pe pat,

Fapte care au obligat anchetatorii

Să părăsească, descumpăniţi, camera.

Am rămas

Cu un băiat mai mare cu trei ani,

îl chema Adrian,

care mi-a vorbit blând şi frumos,

m-a liniştit,

mi-a spus că el ştie

că nu eu am furat.

După această întâmplare

Evitam să ies în mijlocul colegilor de tabără

Care

La vederea mea

Şuşoteau

Despre hoţul de bani.

A venit şi ultima zi de tabără.

Noi, cei din dormitor, împreună cu păgubaşul,

Am ieşit în oraş, la plimbare.

Ne-am oprit la o cofetărie

Şi am cumpărat fiecare

Câte un pachet de biscuiţi DELICIOS.

În clipa aceea,

Colegii mei

Au exclamat:

–        Am prins hoţul!

Căci păgubaşul

Îşi deschisese portmoneul,

Scosese 100 de lei,

Şi îşi cumpărase şi el un pachet de biscuiţi,

El,  carea pretins că i se furaseră TOŢI banii.

Profesorii au fost anuntaţi,

Dar nimeni nu şi-a cerut scuze

Pentru faptul că nu toţi copiii de ingineri

Fură.

Nici   tabăra de pionieri

Nu a aflat

Că fusesem învinuit pe nedrept,

Şi adevăratul hoţ

Era reclamantul.

EU, NEVINOVATUL,

M-am strecurat în casă,

Ca o jivină.

Lasă un răspuns