Liviu Florian Jianu: Balada bicicletei furate

banner dreptul la memorie
Povestea unui belciug
Nu mă dumiresc, o mură,
Cine, tufa ploii , fură?
Care Urs – stâncos, de stepă –
Mi-a furat o bicicletă?

Sau cumătra-n scumpe gale
Peste ferme de-animale,
Din cămările-i parcate
De n-ai loc de dat din coate,
S-a îndrăgostit lulea
Chiar de bicicleta mea…!
A furat?… Sau o  iubea?…
Din iubire, în iubire,
Bicicletele-n psaltire
Le citim, ca pomenire,
Că de-atâta mers pe roate,
Cu puteri neînsemnate,
Și iubite-s… și furate…
Cine Dumnezeu, nu fură
Dragostea de mers, din gură?
Dar – de vrei să știi ce mumă
A iubit… vezi ce consumă…
Rău îmi pare doar de-un ghid:
N-am legat-o de un zid.
Însă cum să legi – bizar –
Fără un belciug, măcar,
Bicicletele ce vin,
Ca să scrie ce poftim,
Pieței din Iersualim?…
10 iunie 2015

Lasă un răspuns