Liviu Florian Jianu: Am milă pentru tine. Poem social

images

Mă urmăreşte unul, pe numele Hristos:

M-aşteaptă-n faţa casei,  pândeşte la tramvai  –

Îmi strigă: “să trăiască dom’inginer!”, frumos –

Dar ochii lui îmi strigă, cu foame: “Cât îmi dai?”

Mai are, pân’la pensie, de urmărit, cinci ani –

I-e lene să muncească, şi  nu ştiu la ce-i bun –

Îmi cere când tichete de masă, şi când bani –

 E bun de gură, oacheş, şi gras ca un ceaun –

Şi-a fost cândva o vreme, când îi dădeam ceva –

 Un pix, tichet, o pâine, o haină, sau un leu,

I-aş fi plătit o muncă, dar nu se pricepea

La ce aveam nevoie, şi-aş fi plătit, şi eu –

Întâia dată, iată, l-am întâlnit în faţa

Unei Biserici care n-avea de dat la fii,

La cei ce-i cereau hrană, sau adăpost, sau viaţa,

Decât  o liturghie în fiecare zi –

Acolo, prima dată, am întâlnit hristosul –

Ce aduceam la templu, în două, împărţeam –

O parte lui, o parte, să-i tâlcuie folosul

La preot, pentru milă la fiece mirean –

De la o vreme, omul găsi şi alte mese –

Mânca pe săturate prin urbe, şi vecini –

Biserica, din minte, şi drumul lui, o şterse,

Şi încropea cu oameni, păreri de oameni fini –

Şi la final, aceeaşi sublimă milogeală,

 Să-şi ia şi el tainul, din lumea asta rea,

Căci îi era datoare o gură de haleală,

Să îşi plătească lumea păcatele cu ea –

Fără să bag de seamă, mă urmărea pe stradă,

 Să îmi găsească locul în care locuiesc,

Să mă aştepte zilnic, ceva şi lui, să-i cadă –

Şi-atunci i-am spus: “hristoase, eşti os Dumnezeiesc,

Întoarce-te la Templu, aşteaptă-acolo milă,

 Nu-i urmări pe oameni, să-ţi dea din munca lor

De faţă cu vecinii, să ştie un popor

Că este unul care dă lui Hristos, în silă

Şi zi de zi, o pâine, spre pilda tuturor –“

Dar nu se duse omul… pândea tot mai departe

Pe unul, sau pe altul, prin târg, întreaga zi –

Era întreaga lume datoare să îi poarte

 

Şi jugul lui, al foamei de fiecare zi –

Îl întâlnesc şi-acuma, şi-mi spune: “Să trăiască

Dom’inginer… Ce faceţi?”  dar trec, şi îl ignor,

Căci ştie unde este şi mila, părintească,

Dar nu aşteaptă-acolo… E liber cerşetor –

Şi chiar dacă îl cheamă hristos, şi chiar de este

Născut în fân şi iesle, şi fără de păcat –

Chiar şi firimitura de milă, dată peste

Măsura foamei mele, la templu am de dat –

Biserică nu are? Păstorul îşi cunoaşte?

De ar avea Hristosul, nu ar umbla haihui –

Aşa că, Doamne Sfinte, e lacul plin de broaşte,

Am milă pentru Tine, din Tine, dă-i şi lui…

 

Lasă un răspuns