Liviu Florian Jianu: Aceeaşi dragoste

Liviu Florian Jianu:  Aceeaşi dragoste

de Mirela Teodorescu

Liviu Florian Jianu este un poet sensibil ce ne-a obişnuit cu o lirică sinceră şi delicată. În poezia “Aceeaşi dragoste” poetul este răscolit de imaginea iubitei din tinereţe, în timp, dragostea materială s-a mistuit dar a rămas cea spirituală în conştiinţă.

Acum sunt vii numai amintirile spirituale, materia este prinsă cu grijă într-un insectar, divizată în organele cele mai reprezentative: creierul pentru raţiune/spirit, inima pentru iubire/suflet, plămânii pentru respiraţie şi lacrimile, diamante pentru bucurie, durere, tristeţe, împăcare, desparţire.

“Toate organelle mele/Au ajuns la tine în insectar/Acesta este creierul/Aceasta este inima/Aceştia sunt plămânii/Acestea sunt lacrimile…”

 

Cea mai puternica amintire este invitaţia:”vreau să vin la tine acasă/Pentru ca aşa simt” ce este încă vie în minte pentru că :”Tu aţtepţi să fim un singur trup,/Cât suntem încă tineri”

Ce poate fi mai sincer şi mai pur decât iubirea în care două suflete, două trupuri vibrează în univers “să fim un singur cuvânt,/Cât suntem încă lumină…”

Lacrimile sunt un simbol al purităţii, ca şi la Verlaine:

J’aimerais être une larme
Pour naître dans tes yeux
Vivre sur tes joues
et mourir sur tes lèvres…

Lasă un răspuns