Justin-Virgilius Capră, o legendă a tehnicii românești. Interviu, de Ion R. Popa

         La 20 ianuarie a.c., la vârsta de 82 de ani, s-a stins din viaţă Justin-Virgilius Capră, o legendă a ştiinţei şi tehnicii româneşti, care a lăsat lumii cca 100 de invenţii. Deşi opera sa tehnică s-a bucurat nu doar de o neîntrecută originalitate, fiind calificată de unii semeni chiar… năstruşnică, personalitatea lui a rămas mai puţin „vizibilă”, mai ales pentru cei care ar fi trebuit să-i fi acordat sprijinul necesar.

         Printre cei care l-au cunoscut îndeaproape se află şi domnul general (r) inginer Gheorghe Zarioiu, care, printr-o discuţie, a binevoit a ne dezvălui câteva aspecte din  activitatea ilustrului inginer.

1. D-le general, din câte ştim, aţi fost unul din apropiaţii atât ai savantului Henri Coandă, cât şi ai inginerului Justin Capră. Cum se explică această apropiere a lor?

– Ambii au fost personalităţi ilustre ale ştiinţei şi tehnicii şi, deşi la nivel diferit, au abordat şi aspecte comune. Aşa s-au petrecut lucrurile în cazul studierii fenomenului antigravitaţiei, pentru care Henri Coandă a venit în România pentru a se fi consultat cu Justin Capră. La rândul său, Justin Capră a aplicat în creaţia sa tehnică pe scară largă „Efectul Coandă”.

2. Pentru cititorii noştri, vă rugăm d-le general Zarioiu, să prezentaţi câteva din invenţiile lui Justin Capră.

– Acestea sunt detaliate în cărţi de specialitate şi în presă, mie rămânându-mi să mă refer la cele mai semnificative:

Dispozitivul de reducere a masei corpurilor s-a bucurat de un larg ecou în lumea tehnicii, fiind, poate, cea mai însemnată dintre invenţiile sale. Aceasta a stârnit interesul lui Henri Coandă şi ideea avea să fie aplicată în anii ’60, în S.U.A., autorităţile române „răsplătindu-l” cu indiferenţă.

Pe când era încă elev, a construit un motor cu comandă verbală, uimindu-şi profesorii şi colegii.

Între cele peste 100 de invenţii despre care vorbeaţi, majoritatea (72) sunt prototipuri de automobile din care unele cu propulsie electrică, mai multe motorete şi aparate de zbor neconvenţionale, toate având consumul redus de combustibili, lubrifianţi şi energie, ceea ce l-a preocupat şi pe Coandă, în permanenţă. Dintre acestea, se detaşează automobilul pelicular (cu caroserie din peliculă de aer), rămas însă doar în faza de prototip, ca şi multe altele din invenţiile sale. Acestuia i se poate alătura motoreta „Soleta”, în mai multe variante, cu consumuri infime. La ultima realizare i s-a alăturat şi inginerul Marian Velcea, unul din colaboratorii săi.

O altă invenţie de răsunet – brevetată în 1958, împreună cu mecanicul  care l-a ajutat, Ion Munteanu – o constituie rucsacul pentru zbor, care, pentru că putea fi folosit doar de o persoană, a mai fost denumit aparat portativ pentru zbor individual şi, de către francezi, scuterul zburător, cu arie largă de aplicaţii, inclusiv în aeronautică şi în cinematografie, ca şi „epoleţii zburători” ai lui Coandă.

3. Apreciind că aţi prezentat o analiză fidelă a creaţiei tehnice a lui Justin Capră, vă rugăm să ne relataţi, în încheiere, despre cele mai semnificative întâlniri pe care le-aţi avut cu legendarul inventator român.

-Au fost mai multe, dar, din jurnalul meu, am reţinut momentele:

a.      16 septembrie 1986, la Mitingul de Aviaţie de la Bucureşti-Băneasa, unde am admirat împreună evoluţia aparatelor româneşti şi străine, despre care, apoi, am acordat împreună un interviu unui grup de ziarişti;

b.     29 octombrie 1987, la Muzeul Tehnicii din Bucureşti, unde domnia sa a prezentat „rucsacul zburător” şi alte invenţii, printre care automobilul cel mai mic şi cu cel mai redus consum de carburanţi din lume;

c.  13 aprilie 1990, la Băileşti, unde am participat la comemorarea ilustrului aviator Petre Ivanovici;

d.     8 iunie 2002, la Maglavit, cu prilejul atribuirii numelui generalului de aviaţie Ştefan Ispas ca denumire a şcolii din localitate;

e.      2 septembrie 2004, la Perişor-Dolj, cu ocazia deschiderii Muzeului Henri Coandă şi amplasării a patru avioane, când dânsul a donat autorităţilor comunale câteva cărţi cu conţinut specific aviaţiei.

Trebuie să menţionez că relaţiile mele cu Justin Capră au fost mai  mult decât amicale, felicitându-ne reciproc pentru realizări, la sărbători sau cu ocazia onomasticii fiecăruia.

     De altfel, deşi era un singuratic, un introvertit, ingeniosul inginer a cultivat raporturi de colaborare şi cu inginerul Stăncioiu Nicolae din Perişor, care se preocupă de reconstruirea „farfuriei zburătoare” a lui Coandă, cu inginerul aviator Stamatescu Ion din Craiova, preocupat de realizarea unui avion cu decolare pe verticală.

    4. Mulţumindu-vă, dle general Zarioiu, aş vrea să adaug că legendarul inginer Justin Virgilius Caprăa zburat  spre înălţimi astrale, înainte de a se fi bucurat de astfel de înfăptuiri, ducând cu el alte idei ingenioase şi lăsând în urmă regretele noastre pentru că a rămas neînţeles de către cei care ar fi trebuit să-l sprijine.

Lasă un răspuns