Jurnalul ca oglindă. Cronică literară*, de Dan Ionescu

Cronică literară*, apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 8 – 2018

Subiectul Hasdeu este actual. De exemplu, Stancu Ilin a publicat, în anul 2017, lucrarea Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitorul (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2017, 230 p.), iar la Câmpina, în fiecare vară, pe 2 iulie, se organizează colocviul internațional Zilele Iuliilor

Președintă a Asociației culturale Iulia Hasdeu, Crina Decusară Bocșan, editor și istoric literar, restituie culturii române jurnalul „de viață pământească” al Iuliei Hasdeu, în cartea File frânte din viața Iuliei Hasdeu (Ed. eLiteratura, București, 2018, 404 p.), motivând în Cuvânt către cititor: „Adunând laolaltă aceste notiție, informațiile din actele oficiale și din corespondența purtată – îndeosebi scrisorile către părintele ei, datate conștiincios – s-a iscat dorința de a o lăsa pe adolescenta de acum un secol Iulia să se înfățișeze în procesul de formare când, însetată de cunoștințe, dăruia ce asimilase și înapoia în poezie, eseu, roman, crochiu în cărbune, acuarelă viguroasă, compoziții muzicale”. Crina Decusară Bocșan este și traducătoarea în limba română, a creațiilor scrise în limba franceză, de către Iulia Hasdeu.

În afara Cuvântului către cititor și a câtorva note biobibliografice relative la editoare, cartea File frânte din viața Iuliei Hasdeu, al cărei titlu face aluzie la moartea prematură a tinerei geniale, conține unsprezece file, ordonate în câte un capitol, din Caietul cu scoarțe de velur. Jurnalul acoperă perioada 1875 – 1888: „Numele meu este Lilica: sună frumos, parcă ar veni de la denumirea florii de crin; așa-i zice pe franțuzește; de fapt vine de la Iulia, cum o cheamă pe mama. De șapte ani, de când m-am născut, tatăl meu drag are două Iulii în casă. Astăzi mă serbează pe mine. Iată un eveniment important pe care-l consemnez în Jurnalul meu”.

Mulțumită Jurnalului, aflăm detalii extrem de interesante despre atmosfera mai multor domenii: casnic, vestimentar, meteorologic, educațional, jurnalistic, medical, feroviar, culinar etc., cu atât mai mult, cu cât opiniile sunt exprimate de o tânără extrem de inteligentă, al cărei portret moral, deprins din scriitura despre sine, e fabulos. O primă trăsătură este umorul stilat. Deși la o vârstă, dominată de spiritul ludic, Iulia pune în analogie ziua aniversară a mamei sale, cu a „nășicului”, venit în vizită cu familia, având reper, în comparație, remarca ultimului și consecința o constituie un fragment, superior multor însăilări din spectacolele de stand up comedy, la modă astăzi: „domnul Zaharescu își serba și dumnealui ziua. Concurența ne omoară, domnule – vorba lui nășicu. Ce concurență o fi asta, că eu nu am idee decât de lupta pentru premiul întâi, tata – pentru postul de la Universitate, mama – precum îi reușesc merele murate”.

A doua însușire morală (a fetei savantului Hasdeu) este comunicativitatea, reliefată în mod frecvent, aproape în toate zilele prinse în file: „De dimineață am avut petrecere cu prietenele mele: Florica, Mița, Sarmiza și Hermina. Mama ne-a dat ei s-cafe și zaharicale de tot felul; apoi a adus tarta”. Orice pagină pune în lumină atâtea calități ale acestei fete geniale, încât, numai pentru a le trece în revistă, e nevoie de un spațiu vast. De exemplu, de o cumințenie exemplară, de mică a încercat să se perfecționeze. Folosește caietul, primit cadou de la rude, precum Anne Frank, de la tatăl ei, nu numai pentru a transcrie reflecții personale asupra oamenilor pe care-i cunoștea ori a altor probleme, dar și pentru a-și îmbunătăți caligrafia; a știut să se bucure de natură. Câteva observații sunt în apropierea liricii lui Dimitrie Anghel: „Tufișurile desfrunzite nu mai sunt bune de culise. S-au scuturat în freamăt de toamnă culorile verii și veștmintele de frunze s-au rupt”; era o iubitoare a animalelor de companie. Câteva rânduri despre câinele Sultan, complice al ei, anticipează poemul celebru Zdreanță, de Tudor Arghezi: „De câte ori mă duc în fundul grădinii cu Matilda și Florica, merge cu noi și Agripa. Sultan rămâne morocănos cu pisicuțele, dar nu e supărat pe noi. Când o aude pe mama că mă strigă, vine de mă caută. Așa că mama nu știe nimic despre locul nostru de joacă”.

Publicând aceste File frânte din viața Iuliei Hasdeu, Crina Decusară Bocșan îndeplinește o datorie față de o personalitate deosebită, precum a fost Iulia Hasdeu, prima româncă studentă la Sorbona, iar unul din imboldurile de a edita acest captivant jurnal l-a reprezentat cu siguranță surprinderea ca paginile să-i releve un spirit dezinvolt: „În Jurnalul ei de 19 file – ani de viață pământească, Iulia Hasdeu este mai umană, noi ignorând voit aureola proprie geniilor și pe care legenda i-a atribuit-o nedarnic”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.