Jianu Liviu Florian: Singuratica întoarcere. Din manuscrise

images.cruci

Urat imi e de satul vostru-n care

Mi-au dat ceva, doar cei care ati fost –

Si laude cu ai lor, si de mancare,

Doar cei ce-au stors, din partea voastra, rost –

S-au dus copiii lor in lumea mare –

O veste n-am primit, de pe la ei

Ca ati tot rupt, din zilele cu soare,

Sa aiba si ai lor, din voi, temei –

Sa n-asteptati sa vin sa cer iertare –

Ca n-am facut un Rai pentru misei –

Cand niciun neam, nu si-a facut carare

Spre slabiciunea mea, pentru ai mei –

 

Doar si-a vazut de sine, fiecare –

De-am dat vreun semn, de glas, de scris, de toaca –

Ecoul a venit in gura mare,

Cu laude goale, si ciopliri de claca  –

 

Eu ce sa cant? Mormintele, betia

 Singuratatii voastre, in pustie?

Eu cant, sub cerul liber, Romania,

Parinti, bunicii, imi sunteti Romanie –

 

Si eu va pomenesc, si de acia –

Din carnea inimii, taiata ca o glie –

Iubirii voastre, nu pot eu, simbria,

Sa ii platesc – din muntii de hotie –

 

De-aceea, singur, de-as gasi iar drumul,

Spre crucile ingramadite-n pace,

Cu Tine, Doamne, un izvor as face,

Sa bea din palma voastra, tot nebunul –

 

Sa rada-n fata mortii, si sa joace –

 

 

 

Lasă un răspuns