Ion R. Popa: UN NOU PICTOR CRAIOVEAN DE SUCCES (?)

UN NOU PICTOR CRAIOVEAN DE SUCCES(?)

Din întâmplare, am intrat în posesia unei invitații la vernisajul expoziției personale „Vise și culori” (5 decembrie 2016- 16 ianuarie 2017), deschisă de către distinsa profesoară Cristina CHIREA la Salonul Medieval al generoasei și frumoasei Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. Pe amfitrioana expoziției o cunoșteam doar ca o harnică și merituoasă profesoară de limba franceză la Liceul Teoretic „Henri Coandă”, dar nu ca pictor. De altfel, a și fost însoțită de numeroși profesori și elevi ai liceului.

La vernisaj, au participat prestigioșii oameni de artă craioveni, prof. Magda Buce și pictorul Cristian Volcinschi, precum și un numeros public.

Referindu-se la cele peste 50 de tablouri expuse, criticul de artă Magda Buce a subliniat că „expoziția exprimă o stare de spirit…”, că „… peisajele sunt lirice, triste, transmit liniște și echilibru, o interiorizare a autorului”, și culorile, florile „nu șochează, exprimă o armonie și o lumină anterioare.”

Abordând-o pe dna Cristiana Chirea, i-am adresat câteva întrebări:

Eu vă știam doar un prestigios profesor de limba franceză. Când și în ce împrejurări v-ați descoperit această nouă chemare?

Răspuns: În anul 2013, eram la Bordeaux, la un curs de masterat, de 10 luni, pe care îl începusem la Craiova. Frământată de dorul de țară, de casă, de familie, de școală, am găsit în pictură o formă de… terapie. La revenirea în țară am continuat… terapia, fiindcă munca de dascăl nu e ușoară, așa cum o cred mulți dintre cei care nu o practică. După o zi de muncă – atât cu elevii în clasă ori în cabinet, dar și acasă pentru pregătirea materialului din lecțiile următoare – simți nevoia să te descarci emoțional și motivațional, adică să mai faci și altceva. La mine pictura joacă acest rol.

Care sunt factorii ce au avut o înrâurire mai importantă asupra picturii dv?

Răspuns: Am admirat întotdeauna arta Renașterii, în cadrul căreia pictura mi se pare desăvârșită, apoi Școala franceză care a lansat direcții multiple în arta universală, urmate și de mulți pictori români, între care îl amintesc doar pe marele Grigorescu. Dar e mult până acolo.

Cum explicați abundența colțurilor de natură, aflate parcă în continuă mișcare, și, totodată, absența oricărei alte vietăți. Drept să vă spun, în majoritatea tablourilor dv. parcă ați mai lăsat loc pentru ceva pentru a fi… împlinite. Să înțeleg că acest aspect, coroborat cu lipsa oricărui chip uman, trădează autorului, ca să nu zic o suferință?

Răspuns: Sunt fascinată de natură, de trezirea la viață a acesteia, de anotimpuri care își prezintă farmecul în succesiunea lor… Încercând tristețea să redau pe pânză toate acestea în culorile specifice, urmăresc schimbarea luminii, a nuanțelor, încercând să prind în etapele următoare ale evoluției. penel verdelui Trezirea la viață a naturii, explozia și a altor culori florale cu care intră în contrast pentru a se defini fiecare mai clar, îmi oferă vitalitate și bucurie, speranță și încredere, dorința de a trăi și, nu în ultimul rând, pasiunea de a picta.

Mulți oameni, în special în ultimul timp, m-au dezamăgit și mă dezamăgesc adesea; de aceea, prefer să mă refugiez în frumosul climat oferit de „Vise și culori”.

Am mulțumit pentru frumoasele și interesantele cuvinte.

Ulterior, am aflat că d-na a participat cu alte tablouri la expoziția„Salonul de iarnă” al Cenaclului de arte vizuale „Senior-Art” , al cărei membru a devenit, iar în perioada februarie – martie 2017 are programată altă expoziție personală la „Alliance Francaise”.

A consemnat,

Ion R. Popa

Lasă un răspuns