Între noi fie vorba. Lirică, de Liviu Florian Jianu

Între noi fie vorba
Pe unde cu Liliana Hinoveanu Ursu
 
Între noi fie vorba,
Ăștia nici nu știu să facă emisiuni.

Eu –
Și cu tine –
După cum ne știm bine –
Dacă am fi avut libertatea –
Ne-am fi pus pe unde
Din timp
Cele mai fascinante interviuri
Despre ce e în capul
Nostru, de recitatori
Cu mult
Înainte de propria noastră  ieșire din decorul acesta
Când – luminos –
Când – lugubru …
 
Metaforele,
Cuvintele alese cu grijă,
Dicția aceea,
Naturalețea,
Și alunecarea ca pe topoganul copilăriei
Cu surful suflului în microfon –
Deși el –
După cum bine știi –
De la o bună bucată de vreme –
Parcă este o cabină de înregistrare de aer
Care vine  – deodată – în jurul nostru – la noi –
Regia în viteza rotirii ceasornicelor nopții și zilei
În care – uite –
Ți se sfărâmă armura –
Și îți lasă și nervii o picătură de sânge
Pe verdele primăverii –
 
Toate acestea sunt scoarța –
Coaja copacului –
Sub care
 
Între noi fie vorba
Planetele urlă
Pe limbile noastre de plante
În emisiuni care
De ar fi difuzate vreodată
Sunt înfricoșătoare
Celor care au urechi
Doar de vânzare … și cumpărări.
 
Între noi fie vorba
Ăștia nici nu știu să facă emisiuni.
Se prefac că le fac.
Se prefac
Atât de bine
Că nici ei nu cred
Ce ne bagă.
 
Și noi stăm
Cu gura căscată
Doar
Să ne spună și nouă un apropiat
Mai din față,
La coadă,
 
         Dragi ascultători,
         Dați-le și ăstora
         Care așteaptă să facă o emisiune
         De pe lumea cealaltă
         O cartelă
         Pe care să-și pună
         Și visele lor
         Care s-au terminat
         Și se termină
 
         Înainte de a prinde și ei
         Cei Atât de cuminte îngropați în cenzuratele  de mediul simț cel imun   
Emisiuni –
 
         O gură zdravănă de retrocedat
         Sănătăților tuturor.

Lasă un răspuns