Impersonalizare*. Poem, de Dan Ionescu

images

Impersonalizare*

 

Abur de pășune s-a ridicat dimineața în căpăstrul din cui.

Iarba prin abur se simte în piele de cal.

De mâine, va urca în pântecul fără saț.

Măcar acum să trăiască iarba în adieri momentul,

până la marginile decorului,

care ar fi în opera lui Hegel (din mâna unui băiat citind) și

într-o stea cu foșnet de catifea,

apoi, în stare de proteină, va da impuls

animalului sur.

 

Cerul este zmeul zburând peste țarini.

 

*Poem din volumul în curs de apariție, Pauză romantică într-un veac precipitat

O părere la “Impersonalizare*. Poem, de Dan Ionescu

  1. Decodificarea inocenței

    Printre flori, rob voiajor,
    Deslușești tâlcul …major
    Al purului adevăr: în candidul obrăjor
    Arde – pudic – un bujor…

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns