Îmbucăturile tinereții veșnice, de Liviu Florian Jianu

Îmbucăturile tinereții veșnice
 
Iubita mea,
          Cu-ntreaga mea dantură,
Eu recunosc :
          Ți-am fost o acritură!

 
Și m-ai mâncat –
          Așa cum te-am mâncat –
 
Acuma – tot borcanul – mi-ai lăsat –
          Pe jumătate –
                   și nedestupat –
 
Dar nu mai am –
          Din vechea mea arsură –
 
Să te mănânc –
          nici măcar –
                   dinți… în gură!
 
          Te rog,
          Nu castraveți –
                   Ci gogoșari –
Să-mi dai să beau –
          din sânii tăi –
                   cei mari –
 
Și lângă ei –
          cartofi –
                   și o friptură –
          Știu că sunt tari –
          Să mi le-nmoi –
                   În gură –
 
Și vom fi iarăși –
          nesfârșiți –
                   de Mari!
 
Și vom avea –
          din  noi –
                   o-mbucătură!

Lasă un răspuns