Marele Ilie Balaci: Iutele blond, de Liviu Florian Jianu

balaci-psp9
Iutele blond
Ilie Balaci a fost marele vrăjitor al fotbalului și a ars, ca jucător, atât de repede, încât a rămas Iutele Blond. Iute ca ardeiul iute. Iute ca focul. La driblinguri. La fente. La pase. La șuturi. La explozie. La geniu. La înmlădieri și înnodări de picioare, nervi, semne și condeie.
Fără el, dantelei alb-albastre i-ar fi lipsit Marele Creator Teribil. Desigur, i-ar fi țesut ițele și mărgăritele, viclean ca vulpea, Beldeanu, omniprezent și inepuizabil – Donose, fără plămâni – Țicleanu, ca o divizie de tancuri – Irimescu, ca un Sfinx  arhanghel

– Ștefănescu, dar ar fi lipsit mujdeiului puiului de fotbal autentic oltenesc, ardeiul.
Atât de tare, atât de greu de înghițit, de luat lumea în bășcălia  tuturor jocurilor,
ca privindu-l  – nici nu îți mai ardea de mâncare. Mai bine, mâncai regaluri pe pâine.
De sărbătoare.
Si tocmai asta, iuțeala asta nepământeană, fluturarea aceasta de coamă  leonină peste marea turmentare global-Globală, ghidușia și călușul râsului șesului carpatin, i-a fost Iutelui Blond, fatală.Tocmai într-o gală amicală. Adică, cum să-i dai mingea printre picioare Polyfemului unui Parc de Prinți?
Iutele blond îl amuza, poate, pe Antoine de Saint-Exupery, în acest timp.
În timp ce Polyfem – înnebunit că nu știe cât costă femeia de lux Micul Prinț – îl lăsă fără picioare.
Și totuși, după ce a rămas aproape fără un picior, Iutelui Blond i s-a întâmplat un lucru inexplicabil. A început să vorbească limba franceză. Atât de bine, încât i-a învățat și pe alții să uite de foame. Privindu-i pe cei care gustă Iuții Blonzi, mai greu de ucis ca ardeiul.
18 mai 2015

O părere la “Marele Ilie Balaci: Iutele blond, de Liviu Florian Jianu

Lasă un răspuns