Henry Miller: Tropicul Cancerului

Foto: Adrian Barbărasă, Culoar de cununie  

26. XII. 1838 – s-a născut Ștefan Velescu, în Craiova (m. 2. X. 1899, în București);

26. XII. 1891 – s-a născut Henry Miller, în New York (m. 7. VI. 1980);

26. XII. 1962 – a murit Radu Stanca, în Cluj (n. 5. III. 1920, în Sebeș).

Radu Stanca – Sunt cel mai frumos din orașul acesta

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase…

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar…

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in corset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Arhimede si soldatul

Sa nu te-atingi de cercurile mele,
Ostas viclean ! Si nici sa nu te-nsele
Asemanarea lor cu arcul tau.
Sunt simple jucarii si nu fac rau.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
In rotunjirea lor sta actul sacru,
Care-mplineste sânul, mingea, vasul.
S-aceasta nu-i o lance, e compasul…

Apropie-te mai bine cu sfiala,
In rotunjirea lor nu e gresala.
Si chiar daca le vezi întinse-n zgura
Esenta lor e tot idee pura.

Daca arunci o piatra-n lac se isca,
Le vezi stârnind un salt de odalisca,
In fumuri moi se leagana agale,
Pe scoici si melci desfasura spirale.

Cerescul cerb le poarta sus în coarne
Sunt ochiul lui atent când el adoarme.
In forma lor tot cosmosul încape.
Priveste-le, nebunule, de-aproape !

Zadarnic te-nvârtesti pe lânga poarta.
Cât timp problema mea ramâne moarta,
Cât ma framânta sa-i aflu deslegarea
Nu-ti parasesc, fii sigur, închisoarea.

Căci sau sub ziduri, sau sub cer de stele,
Inconjurat de cercurile mele,
Fie ca dorm pe prund, ori blanuri de biber
Cât timp le am pe ele, eu sunt liber !

Lasă un răspuns