Hector Malot:Singur pe lume. Recenzie, de Mirela Teodorescu

singur-pe-lume

Singur pe lume, este o poveste despre copii şi un subiect reflecţie pentru oamenii mari. – Mirela Teodorescu

Singur pe lume (titlul original Sans famille) este un roman celebru în toată lumea, publicat inițial de Hector Malot în 1880 la editura Hetzel din Paris, patronul ei, Jean-Pierre Hetzel, fiind și editorul cărților lui Jules Verne. Desenele ediției Princeps erau gravuri executate de E.Bayard. Autorul cărții, Hector Malot (1830-1907), a scris peste 70 de volume, dar Singur pe lume este de departe opera lui cea mai cunoscută, fiind de mai multe ori ecranizat.

Remi este un copil găsit pe o strada din Paris de un zidar, Jerome Barberin. Copilul găsit în Paris, era un copil de familie, scutecele dovedind acest lucru. Copilul,a fost crescut de soţia acestuia, tuşa Barberin într-un sat din Franţa, în speranţa că familia îl va căuta. Averea familiei Barberin, era o casă mică, puţin pământ  şi o vacă. Jerome trimitea din când în când câţiva bani femeii, până când un accident de muncă îl transformî într-un infirm. N-are bani de procese. Ce-i de făcut? Vinde vaca i se spune femeii şi aşa săracă. Amintirile lui Remi din această perioadă sunt legate de mirosul clătitelor şi al placintei din ajunul Lăsatului Secului. Oare anul acesta vom avea clătite? Tuşa Barberin va avea cu ce sa facă şi anul acesta o plăcintă cum numai ea ştie să o facă, în lipsa vacii care asigura necesarul de produse? Numai că de aceasta dată lasatul Secului nu a adus clătite, a adus un Jerome ursuz, care nu mai dorea încă o gură la masă.

Acum începe aventura vieţii lui Remi.

Copilul trebuia trimis la orfelinat sau… închiriat unui circar, Vitalis care cutreiera Franţa câstigându-şi existenţa dând reprezentaţii cu cei trei câini şi o maimuţa. Pentru un copil de opt ani nu este uşor să cutreieri drumurile. Vitalis este un om cu suflet, îl învaţă pe Remi să scrie şi să citească, să  cânte la harpa, să se orienteze dupî hartă să ia viaţa ca o provocare. 

Necazurile încep să apară. Vitalis este închis pentru două luni şi Remi trebuie să asigure hrana şi adăpostul trupei rămasă fara conducător. Acum îl cunoaşte pe Arthur, un copil în convalescenţă, şi pe mama acestuia. Talentul şi sufletul cald al lui Remi o conving pe doamna Milligan să-l ajute.

Vor mai trece doi ani în care incercările şi provocările vieţii nu vor înceta. Pe rând îi va pierde pe cei dragi, câinii din trupă, pe Vitalis, maimuţa. Apare o noua şansă în viaţa lui, o noua familie, un loc cu multă caldură sufletească, la un grădinar. Nenoroirile apar din nou, totul se reia, sărăcia, instabilitatea, lipsa familiei. Pe străzile Parisului îl întâlneşte pe Mattia, un copil talentat la muzică, fără dragostea de familie şi el “inchiriat” de un “padrone”. Împreuna vor lega o prietenie şi vor lua viaţa de la început, vor împărti bucuriile şi necazurile, se vor sfătui şi vor lua deciziile vieţii lor. Totul se împarte, totul se chibzuieşte. Între cei doi copii nu există decât căldură sufletească, ei nu se au decât pe ei şi un câine.

Finalul romanului este unul de happy end. Dar  până  să ajungem acolo, aflăm că există o familie totuşi care-l caută pe copil, ca este din Londra dar lupta pentru moşteniri, pentru înavuţire este puternică pentru unii membrii ai familiei, întârziind momentul revenirii lui Remi în familia Milligan.

Pe tot parcursul romanului apare gândul copilului Remi: Sunt singur pe lume! – cutremurător deoarece în jurul lui exista tot timpul cineva cu căldură sufletească, cineva care-I apără, care-l iubeşte, care-l învaţă, care-l pregăteşte, şi de fiecare dată această stare dispare, acest vis se năruie, este  ceva după care aleargă şi de fiecare dată îi scapă, este fata morgana.

Există o latură a romanului “Singur pe lume” care trebuie sesizată, prezentarea unui sistem fragil, inconsistent, corupt, fără protecţia cetăţenilor, a copiilor în special. Vedem copii vânduţi/închiriaţi pentru a aduce venituri unor protectori, copii exploataţi, bătuţi, subnutriţi în cazul în care nu-şi îndeplinesc “norma” de venit din cerşit, furat sau orice altceva. Hector Malot ne introduce şi în viaţa grea a minerilor, plină de pericole şi riscuri.


Singur pe lume, este un roman despre copii, despre prietenie, disperare, regăsire, deznădejde, pesimism, optimism, pierdere, regăsire, destin, stări trăite de un copil şi descrise cu candoare. Remi este un copil care îşi doreşte o familie, o familie în care să muncească, să găsească un echilibru, un sens al vieţii. Chiar dacă drumul a fost lung, căutările de multe ori fără un rezultat, sau alte ori cu final trist, întotdeauna a existat o nouă zi, o nouă încercare, un nou vis care s-a îndeplinit.

Hector Malot, ne dă o poveste cu multe elemente de meditaţie.



 

Lasă un răspuns