Grija pentru ce a fost. Poem*, de Dan Ionescu

Grija pentru ce a fost*
din cartea: Pauză romantică într-un veac precipitat
http://www.librarie.net/p/276251/Pauza-romantica-intr-veac-precipitat-Dan-Ionescu
http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-11-5409-8/Dan-Ionescu__Pauza-romantica-intr-un-veac-precipitat.html
La un geam, în depărtarea orașului,
stau pe gânduri.
Cum șiau stăpânit strămoșii mei teama,
văzând tătarii năvălind?
Care-i mijlocul prin care se mai puteau apăra?
Se uitau la câinele din curte
și regretau
că nu iau dat mai mult să mănânce,
să aibă o nădejde în el,
ca vechiul roman din fresce,
în dreapta,
cu un dulău pregătit să ia în atac, de ceafă,
dușmanul intempestiv?

S-au adunat în poiană,
au pus cap la cap vreun plan de bătaie?
Dar dacă toate acestea nu s-au întâmplat,
din lipsă de solidaritate,
atunci umilința ulterioară atacului străin,
cum au dat-o la fund, a doua zi, la plug
și din ce motive de a mai trăi și-au luat avântul?
Cina mai însemna ceva pentru ei?

2 păreri la “Grija pentru ce a fost. Poem*, de Dan Ionescu

  1. Pofta ce am gustat

    Aveau ei o pofta
    mare.
    mare de tot.
    nu de mancare.

    doar
    de ceva mult mai mare.

    un fel de poiana.
    un fel de luminis.
    cu altfel de fragi.

    desi
    eu
    daca imi aduc bine aminte
    am nimerit candva,
    si acolo.

    si
    cum sa fac
    sa simtiti
    ce imi lasa
    gura
    apa

    si mireasma
    si imi infloreau
    bucuriiile

    dar
    nu puteam sa calc.

    cum sa strivesc
    printre ele
    atatea

    fire
    ce imi ofera

    ce numai unsa singura
    de as strivi

    mi-ar parea rau
    sa merg
    sa culeg
    inainte…

    nici nu mai stiu
    daca am mancat
    sau am cules
    vreuna…

    sau
    poate
    pofta aceea
    s-o fi gustat…

    era buna…

    10 decembrie 2016

  2. Ave, Cicero!

    Trecutu-i condamnat să se împuște,
    Prezentul – fără treabă – prinde muște,
    Obscurul viitor ajuns-a în arest…
    Sic historia magistra vitae est!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns