Gala umorului concediat, de Liviu Florian Jianu

descărcare

Ascult cu un zâmbet şi senin, şi îngăduitor, declaraţiile primarului Iovacrei, care se laudă, săracul, că primăria şi partidele de guvernământ au dat de lucru, la o pasarelă, la 120 de muncitori, iar la un parc de distracţii, la alţi 300. Şi asta într-un an de zile.

Centrul Universitar Iovacra avea, în fiecare an, pe vremea  studenţiei mele ( 1981-1986 ), 7000 de studenţi. La sfârşitul fiecărui an universitar, 7000 de locuri de muncă erau asigurate de odiosul şi sinistrul Partid Comunist Român, pentru ingineri, economişti, jurişti, medici, profesori, şi alte, şi alte profiluri şi specializări. Şi asta în fiecare an.

Există succesuri care urcă în abisuri, şi înfrângeri care coboară în amintiri siderale.

Tabulhanelele şi tumbelechiurile laudă succesurile prezentului, şi ori scuipă, ori tac mâlc, la realizările unei epoci care nu a fost de aur. A avut, desigur, greşelile şi păcatele ei. Dar a dat un loc de munca fiecăruia, de la puşcăriaş, la student eminent; şi din munca acestor oameni, a dat sănătate, cultură şi învăţământ gratuite.

Sigur, nici atunci nu se găseau medicamente pentru toate bolile. Dar nu se închideau şcoli, spitale, şi lăcaşuri de cultură. Nici avorturile, atat de premiate astăzi, nu erau deloc legale.Iar dacă sunteţi, accidental, botezaţi creştin, închideţi manualele şcolare de religie, şi citiţi-l pe părintele Cleopa Ilie, ca să ştiţi cum se potriveşte crucea pe care juraţi, în justiţie, cu uciderea pruncilor.

Există lumi conduse după umanismul banului. Care, după cum spunea împăratul roman Vespasian, nu are miros. Şi lumi care se conduc, atât cât se poate, şi cum se poate, după omenie.

În Calicia, au învins primele. Şi de sus de tot, locuitorii sunt sfătuiţi să îşi caute norocul pe meleaguri străine. Căci în Calicia nu mai e loc de profesori, de medici, de studenţi, de elevi, de artişti, nu mai e loc de nimeni. Ci doar cu eforturi urieşeşti, s-au opintit giganţii, adică statul Calic, şi Marile Puteri,  şi în Iovacra s-au găsit 400 de locuri de muncă pentru muncitori.  Cu alte cuvinte, s-au scremut munţii, şi a ieşit un şoarece.

Se oferă un loc de muncă plătit cu o bucăţică de brânză pe an, pentru îngrijirea şoricelului.

Şi când îmi aduc aminte că Ghighi Bejan, de la Clubul Arh, din Bucureşti, adică floarea umorului studenţesc pe vremea comuniştilor, în GALA UMORULUI, de la Iovacra, din 1982, cânta la chitară, pe scena Sălii Polivalente din Iovacra, plină cu 3000 de spectatori: „Am văzut aseară la TELEJURNAL/ O bucată de caşcaval…!”!

Şi când îmi aduc aminte că Ion Luchian Mihalea, venea la  spectacol, de la Bucureşti, pe cheltuiala lui, fără să primească niciun ban de la organizatori, cu maşina lui broscuţă, cu trei membri ai grupului Minisong, şi, privind din culise, publicul din sală, exclama: „Şi cum, domne, mai pot veni 3000 de oameni, în Iovacra, la un spectacol de umor?”

 

 

Notă:

GALA UMORULUI a fost organizată de Centrul Universitar Dolj al Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, în anii 1981 şi 1982. După ediţia din 1982, Gala  a fost suspendată.  Mă întreb ce mare Putere a mâncat, în contul datoriei externe a României, caşcavalul despre care cânta Ghighi Bejan, şi care nu se mai găsea ioc în magazinele de stat?

Lasă un răspuns