Gabriela Dumitrescu: Constituirea fondului de manuscrise orientale

 

MSS333_079aConstituirea fondului de manuscrise orientale al Bibliotecii Academiei Române a parcurs două faze distincte: prima, care s-a desfăşurat între 1867 şi 1903, marcată de donaţiile făcute de membrii Societăţii Academice, cum a fost donaţia Episcopului Dionisie al Buzăului sau Dimitrie Sturdza şi a doua, marcată de Decretul Regal din 1903, anul în care manuscrisele de la Muzeului de Antichităţi din Bucureşti au fost donate Academiei Române. Urmează, după aceea, donaţii din partea altor instituţii, precum Ministerul Educaţiei, Universitatea Bucureşti sau Biblioteca Ateneului Român care, alături de diferiţi colecţionari particulari, au dăruit Academiei Române manuscrise aflate în posesia lor. În plus, numeroase manuscrise au fost achiziţionate de la anticari celebri, cum au fost Zwibel sau Kupperman.

Un grup important în cadrul acestei colecţii este reprezentat de manuscrisele persane,   70 de volume cuprinzând lucrări din diverse domenii, cum ar fi istoria, filosofia, lexicologia şi prozodia, ştiinţele naturale, matematica, îmbrăţişând aspectele caracteristice ale lumii şi culturii persane. Culegerile de poezii pot fi considerate mici antologii de literatură persană, realizate de renumiţi caligrafi din secolele XVI-XVIII, dedicate şahilor sau conducătorilor marilor dinastii. Ele au rolul de a ne introduce în literatura persană şi de a oferi posibilitatea evaluării operelor literare.  Într-un număr important, sunt prezente în colecţie şi cele mai mari figuri ale poeziei persane. Cel mai bine reprezentat este Saadi Shirazi, autorul lucrărilor Bustān (Grădina parfumurilor), Golestān (Gradina trandafirilor) şi al unui mare număr de ode lirice, elegii, poeme satirice şi panegirice.

 

 

Din cea mai mare epopee persană, care îmbrăţişează pe parcursul a 50000 de versuri istoria unui mare imperiu, compusă de  Abu l-Qāsim Firdawsī, Șah-Namé (Cartea regilor), Biblioteca Academiei Române deţine o copie (manuscrisul 333), cel mai probabil din secolul al XVIII-lea. Această istorie a Persiei, începând cu originile sale mitice până la cucerirea musulmană, a cunoscut numeroase versiuni, cele mai multe ilustrate. Ilustraţia se înscrie în ciclul regal-eroic, cu un repertoriu prolific, în diverse variante:lupta, petrecerea, vânătoarea, jocurile. Acestea au generat motive ale ilustraţiei cărţii care preiau secvenţe din vechiul repertoriu figurativ iranian, precum imaginile din ciclul preislamic al sărbătorilor religioase, care se regăsesc în scenele de conversaţie, de petrecere sau de vânătoare. Secţiunea legendară a epopeei Șah-Namé este dominată de Rostam, celebrul erou al folclorului persan. Se spune că Firdawsī a profitat de texte vechi pentru a scrie Șah-Namé, care include vechi mituri persane, dar Rostam nu a existat înainte de Firdawsī. Rostam a fost creat de Firdawsī, simbolizând salvarea poporului persan. Altfel spus, literatura este aceea care a făcut să circule mitul. Bogata ilustraţie a exemplarului din colecţia de manuscrise orientale se compune dintr-un frontispiciu pe prima filă şi 78 de miniaturi executate în stilul timûrid, cu influenţe turceşti, veritabile opere de artă în ceea ce priveşte compoziţia. Afinitatea dintre textul literar şi miniaturile aparţinând ciclului regal, ce include elemente ale moştenirii religioase iraniene şi textul literar, integrarea elementelor diferitelor tradiţii picturale, interpretarea subiectului şi utilizarea culorilor, dezvăluie semnificaţiile vechilor reprezentări figurative. În plus, se remarcă armonia culorilor şi proporţia între culorile calde şi culorile reci, echilibrul înte culorile dominante şi cele complementare, măiestria cu care sunt redate detaliile. Subiectul plastic, prin convenţiile sale de reprezentare, completează atmosfera epică, conferind originalitate şi prestigiu fiecărei copii a acestei opere. Manuscrisul a făcut parte din colecţia familiei prinţului George V. Bibescu.

Gabriela Dumitrescu

Şef Serviciu Manuscrise-Carte rară

Biblioteca Academiei Române

Lasă un răspuns