Flori de lămâiță, de Liviu Florian Jianu

Flori de lămâiță

Vine, poate, primăvara printre noi,

Dar la grădinița 22,

Curtea e săpată, dragii mei,

Dar încă nu are ghiocei.

Sunt vecini pe-aproape, care, greu,

Cuiburi, cuiburi, au tot pus, mereu –

Poate, Domnul Faţă ca de Seu,

Poate, Domnul Dascal Orhideu .

Și v-așteaptă, poate, să vă dea

Rădăcina florilor de nea…

O părere la “Flori de lămâiță, de Liviu Florian Jianu

  1. Haute couture!

    Până mai ieri, gol, cu frunze pe picioare,
    Castanul meu, pudic, se învelea în Soare…

    Cuprins, din negre ceruri, cu îmbrățișări de geruri,
    Pe dat, din garderobă, și-a pus albele blănuri…

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns