FLORENTIN SMARANDACHE: Extensica şi estetica paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu

 

Florentin Smarandache – Extensica şi estetica paradoxistă

de Ştefan Vlăduţescu

În linia paradoxismului, curent literar pe care l-a întemeiat cu aproape 30 de ani în urmă, profesorul la New Mexico University (U.S.A.) Florentin Smadandache a acreditat în 2004 un de tip de scriere sincretică pe care l-a denumit  “fotojurnal instantaneu”. De curând a publicat “Extensica. Fotojurnalul instantaneu din Canton” (Oradea, CJCPCT, 2012). Este vorba de o carte ce probează un mod complex de a face literatură. După cum se ştie, dialogurile lui Platon îndeplineau la început o funcţie literară. Ulterior, ele au devenit tipare filosofice. În ele se întâlneau sincretic literatura şi filosofia: se făcea filosofie cu mijloace literare. La Friedrich Nietzsche întâlnim un sincretism invers: acesta realizează literatură cu un instrumentar filosofic. Spre deosebire de Platon care a rămas filosof, Friedrich Nietzsche se înscrie în două istorii : istoria literaturii şi istoria filosofiei. Un sincretism specific descoperim la Jacques Derrida : ca şi Platon, acesta face filosofie cu mijloace literare, dar o face anume ca filosofie. El  extinde filosofia pe domeniul literaturii.

În “fotojurnal instantaneu” îşi dau întâlnire sincretic arta literelor şi fotografia. Deşi imaginea face uneori cât o mie de cuvinte, ea este instantanee, este perisabilă. Imaginea nu are amintire, ea este prezent pur, şocant, direct. Discursul imaginii este unul fără cod. Mesajul fotografic, aşa cum arată Roland Barthes, nu are cod : nimeni nu ne învaţă cum să lecturăm o fotografie. Limba ajunge să fie artă. Fotografia fie este realizată ca artă, fie nu este pur şi simplu artă: fotografia nu admite recuperare, remediere. Ea este ilustrativă pentru rapiditatea curgerii timpului. Unele fotografii sunt adevărate meditaţii. Fără ajutorul cuvintelor, vorbirea lor este greu descifrabilă reflexiv.

Fotojurnalul instantaneu este o specie foto-narativă în care epicul se îmbină cu instantaneul fotografiei. Este o modalitate de a trăi în literatură şi de a face literatură din trăire. Acest tip de adresare literară este o contribuţie paradoxistă importantă la sincretismul artelor.

Pentru Florentin Smarandache fotojurnalul instantaneu este un mod de a trăi, este un element de formulă existenţială. Fotojurnalul face parte din viaţă şi în acelaşi timp face parte din literatură: el se scrie odată cu evenimentele relatate. Ce este în plus, este reflecţie, meditaţie, amintire. “Entensica. Fotojurnal instantaneu din Canton” (2012) relatează în dublu registru călatoria intelectuală a profesorului Florentin Smarandache în China şi o scurtă vizită în Singapore. Ambele evenimente au suport intelectual. Savantul Florentin Smarandache este invitat de Research Institute of Extension Engineering Guangdong University of Technology, Guangzhou, China, pentru un stagiu de 3 luni în scopul dezvoltării  Extensicii ( Extensics). Extensica este o ştiinţă avansată ce se ocupă de soluţionarea problemelor contradictorii din diferite domenii. Gândirea extensică se situează între “Rough set“, “Fuzzy Set“ şi “Neutrosophic Set “(creaţie importantă a lui Florentin Smarandache). Ea a fost întemeiată în 1983 de Cai Wen, director onorific al Research Institute of Extension Engineering Guangdong University of Technology, Guangzhou. Discursul aduce în instanţa comunicativă elemente de trăire intelectuală şi de trăire emoţională. Florentin Smarandache se întâlneşte şi colaborează pe diferite paliere cu: Cai Wen, Li Weihua, Yang Chunyan, Zhiming Li, Zhen Quing Su şi alţii. Dintre colaboratorii săi români sunt amintiţi profesorul Tudor Păroiu studentul de excepţie Victor Vlădăreanu.

Excepţională în plan afectiv este legătura sa cu Bălceştiul natal (România ). Sunt de menţionat două convorbiri cu mama sa :  “Mama la telefon: – Vezi că eşti singur prin lume …/- Lasă că mă descurc eu!”; „Mama şi la vârsta asta mă crede copil! Îmi zice la telefon: Să fii cuminte !” Jurnalul prinde şi o amintire despre prietenii din Bălceşti : Vasile Oprea  (Vaslică a lu’ Tirina), Mărin Covrig (coleg de primară) şi Gheorghe Lupu (vecin din Bălceşti). Rememorarea serilor dansante avându- i pe aceştia drept cântăreţi trezeşte sentimentul : „Ce vremuri ! Eram flăcăi!”

Deplasările prin Guangzhou şi în Singapore reţin aspecte culturale care sunt, probate prin fotografii relevatoare.

Literatura paradoxistă constituie o „neutrality”: ea conţine ceea ce Florentin Smarandache numeşte „neutral ideas” (F. Smarandache, „The Neutrosophic Research Method in Scientific and Humanistic Fields”, in F. Smarandache, „Multispace and Multistructure”, vol 4, 2010, p. 410). Această „neutrality” se situează între pozitivul generic „A” din studiile sale revoluţionare de tip „plus” despre „numerele Smarandache” sau „geometria neeuclidiană Smarandache” şi negativul generic „non-A” din studiile revoluţionare de tip „minus”, precum „ipoteza Smarandache a vitezelor supraluminale” sau mai recenta teorie despre „Unmatter and Unparticle” (2011).

Cartea constituie o plăcere şi sub aspectul elevat al abordării Extensicii, şi sub aspectul trăirilor estetice. Scrisă concis şi concentrate, ea este un model pentru cum literatura merge în pas cu viaţa. Stilul este unul agreabil şi plăcut. Per ansamlu: o carte admirabilă!

 

Lasă un răspuns