Examenul de bacalaureat național. Subiecte rezolvate. Limba și literatura română. Filiera teoretică – Profilul umanist

Subiectul I.

1. Numește câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: va zări și obosită.  2 puncte

2. Explică rolul ghilimelelor în secvența: „La ce bun să-ți spun: tot n-ai să crezi, tot n-ai să înțelegi…”. 2 puncte

3. Construiește un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al cuvântului drum. 2 puncte

4. Menționează tipul de perspectivă narativă din textul dat. 4 puncte

5. Precizează două motive literare identificate în textul dat. 4 puncte

6. Selectează două secvențe din text care fixează dimensiunea spațială. 4 puncte

7. Prezintă valoarea expresivă, în textul dat, a verbelor la imperfect. 4 puncte

8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului epic. 4 puncte

9. Comentează, în 60 – 100 de cuvinte (șase – zece rânduri), următoarea secvență din textul dat: Își spunea că nu era deloc exclus ca în preziua plecării Ann să fi făcut această fotografie anume pentru el și să o fi lăsat ca să fie expusă, poate cu gândul secret că el va trece pe acolo și o va zări, atât de mult regăsea în acea fotografie o Ann din alte vremuri, atât de mult i se părea că acel surâs descurajat e pentru el. Dar refuză să se lase cucerit de acest gând, care îl învăluia, și își întrerupse brutal reveria. (…) Totuși, revenise în zilele următoare să o vadă. Ceva se schimbase de când știa că fotografia aceea din vitrină e acolo. Avea sentimentul că e mai puțin singur în acest oraș, care i se păruse atât de pustiu până atunci. 4 puncte

REZOLVARE

1. va zări – va observa;

obosită – extenuată.

2. Ghilimelele din secvența indicată marchează începutul și sfârșitul vorbirii directe.

3. Drumul vieții este senin.

4. Perspectivă obiectivă.

5. Fotografia, reveria.

6. „pe Calea Victoriei, în față la Corso”; „de pe celălalt trotuar”.

7. prezentarea adecvată și nuanțată a rolului verbelor la timpul imperfect.

8. Trăsături ale genului epic, prezente în textul dat: folosirea narațiunii ca mod de expunere. Exemplu: „revenise în zilele următoare să o vadă. Ceva se schimbase de când știa că fotografia aceea din vitrină e acolo. Avea sentimentul că e mai puțin singur în acest oraș, care i se păruse atât de pustiu până atunci”; prezența instanțelor comunicării narative: narator, personaje. Exemplu: Ann.

9. Comentarea adecvată și nuanțată a secvenței.

Lasă un răspuns