4 păreri la “Epigramă, de Petre Cazangiu

  1. Eliza lebedelor

    Frumoase lebede aveam.
    Trăiam în pace.
    Pe insula cu –atâtea flori
    În ram.

    Nu se temea
    Vreo lebădă
    Că tace.

    Nu se-atingea
    De ea
    Nici fur,
    Nici ham.

    Nici paznic
    Nu aveau –
    Ce nu le place.

    Și-ncet,
    Încet
    Cu insulă
    Cu tot

    Au emigrat
    Aproape de ieșire –

    Un lac
    Cât ochiul unui idiot –

    Curat
    Cât un canal
    De nesimțire –

    Cu tot rahatul
    Lumii toate-n
    Bot –

    Ce lebede aveam –
    Și-n ce cămașă
    Le-am îmbrăcat –
    Și-n ce nămol adânc –
    Mai stau acum
    Pe lumea noastra lașă…

    Mănânc
    Și râd
    Din lebede…

    Mănânc…

    16 iulie 2016

  2. Pingback: Eliza lebedelor – liviuflorianjianublog

  3. Anotimpul supraîncălzirii globale…

    Încă o dată, omenirea
    Își ruinează menirea…
    Înc-un vis de tihnă ni s-a
    Năruit – brutal – la Nisa!

    Petre Cazangiu

  4. Recenzia unei nopţi de vară …epuizată

    Când norul plânge, în surdină,
    Pe frunze şi acoperiş,
    Rodu-n vie, câmp, grădină,
    Râde – n hohot, pe furiş …

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns