O părere la “Epigramă, de Liviu Florian Jianu

  1. Groapa
    De Eugen ionescu barbu

    E greu de spus ce simti dupa ce ai urcat pe Acoperisul Lumii, ti s-a oferit toata lumea, ai refuzat-o, si o privesti de acolo, la picioarele tale…
    Cobori intr-o ceata in care nu se vede om, cu persoana…
    Vrea sa urce…

    Dar cu ce mijloace…
    Iti lasa o priveliste… cand vesela… cand amara…

    Ba, te mai si doare..

    Ba, o mai si simti pe propria piele…

    Ba, una le explici – despre caile – si mijloacele – de catarare – si ce aud astia… Li se incurca si intelegerea in gura…

    Sunt tot mai apasati…

    De forta gravitationala…

    Le propui mijloace tehnice, chiar… care sa ii ajute… ca sa le fie povara mi usoara…

    Aiurea…

    Lumea are porci.. are capre… are vite…,. are vie… are mosie… are hambare… are afaceri… in inflorire… are, ce vreti sa visati dv…

    Dar…
    n-are…
    intrajutorare…

    Cum o fi urcat, cataratorul asta, pana pe piscul asta, care se vede in fotografie?.

    Ai intrebati-l…

    In ziua de astazi…

    Cred ca, saracul… n-a dinamitat niciun munte…
    N-a mutat nicio trecatoare…
    Nici nu prea cred sa fi zburat prin aer….
    E greu sa aterizezi la moarte fixa.
    Nici nu atras cineva un tun, ca sa il arunce pana acolo…
    Nici nu este o fotografie trucata…

    Numai el, stie…

    Si cine o fi urcat mai inalt, pe lumea asta?

    Lasand-o, pe masura posibilitatilor omenesti, cat mai frumoasa, si curata?

    Dupa masura lui?

    De lumina?

    Ca in intuneric…

    Orice groapa, pare cel mai inalt munte…

    13 noiembrie 2016

    http://revistaderecenzii.ro/epigrama-de-liviu-florian-jianu-2/#more-11385

Lasă un răspuns