Editorial. Liviu Florian Jianu: Împărăţia Cerurilor este după colţ

Împărăţia Cerurilor este după colţ

 de Liviu Florian Jianu

De mai bine de 2000 de ani, se spune că “Împărăţia Cerurilor este aproape”. „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” , spunea Iisus. Pavel a aşteptat-o să vină în fiecare clipă. În fiecare zi se mai amâna odată. Şi încă odată. Părea  să întârzie la nesfârşit. Părea să fi uitat de sine. Undeva, unde nici nu se ştie dacă a existat vreodată.

Să se fi înşelat şi să se înşele toţi oamenii care au crezut şi cred, din toată fiinţa lor, în ea, şi au trăit şi trăiesc, pentru ea?

Ea, Împărăţia lui Dumnezeu, care „nu  este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt?” Ea, în care „ ca să intre cineva … trebuie să se nască din apă şi din Duh, să fie nevinovat ca pruncii, să rabde multe scârbe în viaţă şi să se silească în toată viaţa la lucrul poruncilor Domnului”?

M-am gândit că aşa cum nimeni nu ştie când va muri, nimeni nu ştie când va veni Împărăţia Cerurilor. Că  ne facem planuri: pentru o zi, pentru o lună, pentru un an, pentru o viaţă. Dar nimeni nu ştie dacă peste o secundă va mai trăi. Şi poate că după moarte, vom cunoaşte dacă viaţa noastră este demnă, sau nu, de Împărăţia Cerurilor. Şi atunci, Împărăţia Cerurilor nu mai este  aşteptarea unui eveniment incert, şi ipotetic. Ci este confirmată de certitudinea morţii noastre indubitabile. 

Aveau dreptate cei care îi afirmau apropierea. Îşi anunţau credinţa că nu sunt nemuritori pe această lume. Că moartea fiecăruia trage o linie sigură după viaţa fiecăruia. Şi îi cumpăneşte roadele.

Poţi să intri după moarte în lumea dreptăţii, păcii, şi bucuriei, dacă ai fost nedrept, zavistnic, şi nu te bucuri înţelept de darul vieţii? Şi dacă poţi să intri, cât vei putea să rezişti într-un mediu căruia îi eşti ostil?

Clipă de clipă, zi de zi, fiecare om este un păianjen. Care îşi tese, cu voie, sau fără voie, plasa propriei Împărăţii. În cele din urmă, păianjenul moare, şi sufletul omului rămâne în plasa lumii pe care şi-a creat-o.

Cred şi eu că Împărăţia Cerurilor este aproape. Chiar dacă nu ar exista nicio Împărătie a Cerurilor dincolo de moarte. Moartea ne este aproape. Şi fiecare om îşi construieşte, în timpul vieţii, o Împărăţie care “nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie”.   Drumul până la Duhul Sfânt îl află sfinţii ştiuţi, şi neştiuţi. Noi, ceilalţi, ne aflăm dreptatea, pacea, şi bucuria, în roadele vieţii noastre…

8 mai 2013

 

Lasă un răspuns