Domnul Limbii Românești

DOMNUL LIMBII ROMÂNEŞTI

15 ianuarie 1850

de Liviu Florian Jianu

 Azi s-a născut la Ipoteşti

Păstorul limbii româneşti .

Nici stele n-au venit pe cer,

Nici magi, nici semne . Numai ger.

 

Venea în haina ei de scris,

Lumina goală  – Dionis.

A avut pana, adăpost.

Şi limba românească,  rost.

 

Dar cât n-a limpezit la ea,

S-o dea poporului, s-o bea…

Lui – fără pâine, fără vin,

Sânge şi trup s-a dat – deplin.

 

Şi-a fost copil, şi a iubit,

Şi i-a fost chinul fericit.

Şi împărţea, pe la fereşti,

Mireasma limbii romăneşti.

 

Şi cobora, pe rând, pe rând,

Cuibar de gânduri, legănând,

Lumina inimii-i din sân,

În orice casă de român.

 

Şi a murit, şi s-a-nălţat,

Pe cerul românesc, curat,

Ca să învie-n veşnicie,

Un dor: Întreaga Românie.

 

Şi poate multe vor pieri,

Pământ şi cer al celor vii,

Dar Domn de suflet – românescul,

RĂMÂNE – DOMNUL –  EMINESCU.

Lasă un răspuns