Dialoguri cu Elise, de Liviu Florian Jianu

Dialoguri cu Elise
         De ce nu se expun la noi tablouri, pe casa scării?
         Pentru că se cumpără foarte repede!
 
         De ce nu există la noi o băncuță pe casa scării?
         S-ar sparge geamurile, care să fie primul – dinafară, sau dinăuntru – care să o căptușească!

 
         De ce nu există măcar o băncuță, și un leagăn – în fața casei scării?
         S-a mai încercat, dar au sărit din leagăn, direct în băncuță, și după aceeea au plecat – din bărcuță în bărcuță.
Și nimeni nu știe când se reîntoarce filmul Titanic, cu identificarea, recunoașterea, și consacrarea. Zlujbașilor pentru o veață mereu mai bună.
 
         De ce nu există saltele suedeze de urcare / coborâre marfă / persoane – măcar una, două , la câteva case de scară?
         S-a mai propus – dar – după modelul suedez – au primit la noi alte nume, și altă destinație – mai rentabile, și mai adaptate celor mai bune profituri din cele mai vechi și căutate  tradiții, de pe piață.
 
         Unde se distrează cel mai bine lumea, la noi, pe scară?
         Fiecare peste hotare, la el acasă!
 
         Da a furat cineva, ceva, vreodată – la noi – pe scară? Sau are în plan?
         Nici vorbă! Toate acesta sunt uneltirile diavolului, și ale slugilor lui cu coarne, care nu știu cum să mai chinuie niște prea fericiți locatari și vecini, și prieteni, și locuitori planetari veșnic recunoscători unii altora, și îndatorați, si  mai mult ca perfectul – cel puțin simplu – îndatorați!

Lasă un răspuns