Despre viitor*, de Dan Ionescu

download

Despre viitor*

Omul nu este propriul lui prezent. El este propriul său viitor.“ (Constantin Noica)

  • Din volumul Virtualități ale compromisului 

Viitorul a preocupat de la începuturile istoriei, omul. Cercetările în domeniu, acumulate în partea lor, au creat baza unei științe relativ noi, futurologia. Eminescu însuși a avut un interes nobil, asupra viitorului țării, însă.

În ceea ce privește viitorul individual, descoperise în studiile asupra filosofiei schopenhaueriene, de la Facultatea din Berlin, că valabil este numai prezentul:

Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe, / Vede-n capăt începutul / Cine știe să le-nvețe; / Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-avem pe toate, / Dar de-a lor zădărnicie / Te întreabă și socoate”. Trecutul și viitorul sunt numai posibilități, dimensiuni virtuale, cu alte cuvinte. De la acest principiu, se încheagă și observația filosofului Constantin Noica. Omul știe în spate istoria. Prezentul constituie prilej de pregătire și de aruncare în luptă, pentru un scop, de sacrificiu eventual, pentru a-ți asigura finalul în culmea dorințelor tale (de aprigă viață). Într-a XII-a, eu am învățat cel mai mult față de restul claselor. Veneam de la școală, în jur de ora 13,00. O oră, mă odihneam în pat, cu ochii închiși. În niciun caz nu puteam dormi ziua, cum nu pot nici azi. De la 15,00 până la unu dimineața, învățam fără pauză, având televizorul și radioul oprite. Expuneam de exemplu, oricând apariția în diacronie, a volumelor lui Lucian Blaga sau ordinea la tron, a conducătorilor de Imperiu Roman, de la Romulus încoace. Era partea cea mai simplă. Îmi băteam capul cu analize gramaticale și cu traduceri din latină. Mă hotărâsem să învăț. Dacă astăzi spun că las pe mâine ceea ce am de citit acum, la fel voi face și mâine și voi trăi astfel într-o permanentă amânare. Oricum, efortul se duce, odată cu vremea, în groapa generală a istoriei. Rezultatul efortului, anume știința pe care o capăt, rămâne și-mi justifică ambiția – pe atunci, aceea de a intra la Facultatea de Litere.

De asemenea, este fascinantă ideea călătoriei în timp. Aveam o Bibliografie colosală în domeniu. Auzisem în studenție, un ziarist extravagant, că într-un OZN, s-au găsit oameni din viitor, vorbitori de o engleză perfecționată, așa cum ar ajunge ea peste sute de ani, o engleză stilizată, deci. Eu însă, în viitor, în locul bătrânului care voi fi, vreau să mă aflu pe mine, cel de până astăzi, cu ambiții mari, de a-mi servi pasiunile mai bine. Aceasta este forța de a fi propriul tău viitor: să-ți trăiești pasiunea (lucrului pe care-l faci) zilnic, fără a-ți păsa de eternitate.

O părere la “Despre viitor*, de Dan Ionescu

  1. Împețind Fata Morgana…

    Și tu, și eu, și ea, și el
    Ne fardăm cu fals rimel,
    De la drag prăduitor –
    Iluzoriul VIITOR…

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns