Despre salarizare. Articol de atitudine, de Ion R. Popa

  
 
            În mod obiectiv, orice muncă este retribuită după rezultatele acesteia măsurate cantitativ şi calitativ. În această ecuaţie, cantitatea şi calitatea reprezintă rezultatul pregătirii profesionale şi al experienţei acumulate în timpul practicării profesiei dobândite prin studii. Tot în funcţie de acestea o persoană îşi aduce contribuţia la sporul avuţiei naţionale, al comunităţii, al familiei.

            Iată de ce considerăm că la baza salarizării trebuie să se afle pregătirea profesională (studiile) şi experienţa acumulată creator în exercitarea calificării atestate, măsurate prin rezultatele activităţii desfăşurate, care să determine şi o ierarhizare obiectivă a tuturor retribuţiilor. Mai pot conta şi alţi factori ce derivă din complexitatea muncii, relaţiile interumane etc, dar ar fi dăunător ca aceştia să devină determinanţi.
            În această situaţie, funcţiile politice ar fi retribuite în acelaşi mod, la salariul de bază conform studiilor, fiind adăugată o indemnizaţie, un spor, în raport cu înălţimea demnităţii exercitate şi răspunderea pe care aceasta o incubă, fără ca totalul retribuţiei primite să depăşească de trei-cinci ori salariul mediu pe economie. Susţinem aceasta din considerentele: un politician nu a căpătat alte competenţe profesionale prin dobândirea funcţiei şi, totodată, astfel ar fi respectat principiul reprezentativităţii; în fond, salariul mediu pe economie reprezintă expresia activităţii desfăşurate de înalţii demnitari şi de aceea ar trebui să fie un criteriu esenţial la care să fie raportată retribuţia unui demnitar.
            Totodată, modul de calculare a pensiilor tuturor salariaţilor ar urma să fie unitar, incluzând şi indemnizaţiile demnitarilor. În acest fel, pensiile acestei categorii se vor deosebi de la sine de cele ale… oamenilor de rând, fiind oricum mai mari, dar nu arbitrar, ci într-o proporţie logic determinată.
            Iată mai jos doar trei din avantajele fundamentale ce ar fi aduse societăţii româneşti prin adoptarea unui astfel de sistem:
-stabilirea unei ierarhii de salarizare echitabile, eliminarea unor anomalii care există astăzi (de ex., un primar de comună cu doar opt clase – uneori fost neşcolarizat –  are un salariu mult mai mare decât directorul şcolii; dar situaţia există şi la … case mai mari);
-sporirea nivelului de pregătire, de cunoaştere, al capacităţilor de înţelegere a fenomenelor economice şi sociale, de discernământ, pentru întreaga societate, care ar genera o clasă politică de înaltă ţinută morală şi cu abilităţi pozitive multiple; creşterea nivelului de cultură şi civilizaţie al societăţii, ceea ce va determina o revigorare a  tuturor instituţiilor statului, exercitarea unei democraţii reale.
            În acest fel, societatea românească va putea căpăta caracteristicile civilizaţiei europene, cu şanse sporite de integrare deplină.

Lasă un răspuns