Despre fericire*, de Dan Ionescu

images

Despre fericire*

Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.“ (Marin Preda)

*Din volumul Virtualități ale compromisului

 

În opinia mea, aceste cuvinte se potrivesc unor snobi, a căror grijă este sincronizarea în morav, cu mediile cărora le aparțin sau numai le frecventează, și nu starea propriului suflet. Pe de altă parte, omul este o ființă socială și nu-i sunt străine multe dintre cele care alcătuiesc un standard de viață. Nu totdeauna bogăția materială aduce fericire. Bucuria unui păstor de a-și paște în voie, turma, având pășunea lui, amintește celui care-și pierde pământul, în favoarea unui veteran, ca în Eneida, cazul lui Vergiliu, de fericirea-i anterioară și își dă seama ce mult înseamnă o viață dusă în simplitate.

Într-o poezie populară din literatura spaniolă, un bărbat cânta pe drum, bucuria de a avea, în afară de cabană, trei oi: una îi dă lână, alta, lapte, a treia, miei.

În afirmația lui Marin Preda, se resimte și dorința de a aparține lumii precum și ideea că am supraviețui indiscutabil fără treptele sociale. De câte ori în stresul cotidian nu ne gândim la sobrietatea vieții la sat! Când, iarna, strânse la șezătoare, torcând o lână pură, în furci de lemn, țărăncile spuneau povești, dezvoltându-le spontan substanța. Cândva, mi-am exprimat compasiunea către arheologul Nica Marin, pentru oamenii din vechime, trăitori în bordeie. „Erau fericiți, mi-a răspuns. Lumina zilei era altfel, de o strălucire irepetabilă. Soarele nu va mai fi niciodată la fel de tânăr ca atunci. Ce răsărituri și ce apusuri au văzut ei! Când le era foame, vânau. Carnea pe care o mâncau era mereu proaspătă și n-o treceau prin foc. Era prăjită pe niște pietre bine încinse… Pădurile forfoteau de bivoli”.

Sigur le va fi fost frig oamenilor acelor epoci, am adăugat, dar și aici am fost contrazis. Descoperise, în toate bordeiele din perimetrul șantierului arheologic, sobe.

4 păreri la “Despre fericire*, de Dan Ionescu

  1. Necuprinsul preț al euforiei

    Aflăm din Odiseea amănunte:
    Zeii – vesel – nefericiri urzesc,
    Pentru ca …aheii, care în urmă cresc,
    Să aibă, gratis!, ceea ce să cânte…

    Petre Cazangiu

  2. aseara am fost fericit,
    am fost fericit
    fara nicio contributie
    din parte-mi.

    mi-a fost frica,
    aproape,
    sa privesc
    fericirea
    pana la capat.

    daca
    nu era dusa
    nu pe aripi
    pe brate,
    pe burta,
    pe umeri,
    pe solduri,
    pe coate,
    in spate

    de fetele toate?

    ce s-ar fi ales
    de fericirea mea?

    mai nimic.

    o echipa
    de handbal
    nascuta
    din prea scumpe
    goluri in poarta

    ce-a ajuns
    campioana
    europeana

    a invins azi
    intr-o sala
    de vis.

    cum poate
    n-a avut niciodata.

    doar
    inchiriata.
    doar
    operata.

    din ceva maruntis.

    aseara am fost fericit.
    au predat
    unor simple fetite
    cu care-au intrat
    intr-o scoala fara fundite

    cum se lupta.
    fara sfarsit.

  3. Neferice …brânzoveneală

    De-așa vremuri terfelite,
    Ni se strepezesc toți dinții,
    Scormonim după elite…
    Unde-or fi boierii minții?

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns