Dan Ionescu. Presa literară din Oltenia. Cronică literară*, de Geo Constantinescu

Cronică literară* publicată în revista „Mozaicul”, Nr. 8 / 2017

Dan Ionescu. Presa literară din Oltenia

Volumul Presa literară din Oltenia, valorificând cercetările sale pentru teza de doctorat, profesorul şi scriitorul Dan Ionescu l-a publicat la Editura Aius, Craiova, în 2017. Punctul de vedere al lui Dan Ionescu în această investigaţie hermeneutică vizează în primul rând programele revistelor literare din zonă din perspectivă diacronică.

Vechi spaţiu de viaţă şi cultură românească, Oltenia a văzut în spirit, cultură, un mijloc al devenirii moderne a regiunii în contextul marilor mişcări naţionale ale secolului al XIX-lea, aproape concomitent cu celelalte teritorii locuite de români. Astfel, Mozaicul, prima publicaţie craioveană, avându-l ca redactor şi editor pe marele pictor Constantin Lecca, a apărut la 3 octombrie 1838. Săptămânalul craiovean a pregătit sufletele şi mintea oamenilor locului pentru noua devenire a naţiei, anticipând programele Revoluţiei de la 1848. Dar ideile uniunii naţionale sub pecetea postiluministă a ”dreptăţii şi frăţiei” sunt răspândite de redactorii revoluţionari T. Strâmbeanu şi P. Cernătescu în coloanele Naţionalului, „gazetă politică, literară şi economică” (24 august-13 septembrie1848). Afirmă editorialistul primului program al publicaţiei: „Pe temeiul dreptăţii şi frăţiei va fi Naţionalul amicul –prietin- dreptăţilor şi fratele celor buni şi voitori de bine, şi din contră –potriva- vrăjmaşi de moarte al abuzurilor, nedreptăţilor, hoţiilor şi asupririlor, ce se vor face pe faţă şi pe dos, prin mână şi pre sub mână, bătându-le şi pre acestea, şi pre cei ce le vor face cu o energie gigantică- putere- mai presus de om”.

La 15 martie 1888 apare Revista olteană, literară şi stiinţifică, sub direcţia poetului simbolist Traian Demetrescu şi intelectualului şi omului de ştiinţă G. D. Pencioiu. Comitetul de redacţie scrie în articolul program al primului număr: „… noi, o mână de tineri, am hotărât publicaţiunea acestei reviste, care să fie, deocamdată, mica noastră tribună, de la care să ne răspândim simţirile şi cugetările noastre de bine şi frumos”.

Dar publicaţia cu cea mai indelungată perioadă de apariţie, Ramuri, revistă literară lunară (5 dec. 1905-mai 1947), fondată de C. Ş. Făgeţel şi D. Tomescu, gazetarii legendari ai acestor locuri, neegalaţi încă în entuziasm şi talent, dar mai ales în capacitatea de a aduna, în jurul revistei, pe marii scriitori, devenită, astfel, în scurt timp publicaţie de răspândire şi importanţă naţională. Criticul literar al revistei, D. Tomescu, afirma cu prilejul intrării în cel de-al treilea an al apariţiei: „Ceea ce trebuie să cerem unui scriitor este cunoaşterea vieţii în toate cutele şi în toate tainele ei, şi tocmai aceasta este însuşirea de căpetenie a scriitorilor noştri de azi, de a porni anume, în tot scrisul lor, numai şi numai de la viaţă. Ne-a săturat cu arta molâie şi dulceagă, cu arta inofensivă, şi, dimpotrivă, ne cucereşte arta care poartă în sine timbrul deosebit al durerilor şi năzuinţelor noastre, care se hrăneşte din aluatul simţirilor adevărate, scrisul, prin urmare, care luminează şi deschide ochii, edificîndu-ne sufletul şi lămurindu-ne viaţa.”

În revista Scrisul românesc (1927-1928) acelaşi critic afirmă programatic: „Ceea ce ni se cere astăzi este tocmai înlăturarea din literatură a înjghebărilor şi preocupărilor de gaşcă întreţinute de ambiţia unor critici care se visează de mult creatori și şefi de şcoale literare. Cu o viaţă națională a celorlalte popoare, literaturii noastre nu-i lipseşte decît o fortificare a spiritului critic pentru a-şi putea strânge şi organiza toate mijloacele ei de creaţie şi de înnoire”.

Dar cum viaţa literară a Craiovei în perioada interbelică era sub semnul libertăţii şi a pluralităţii de idei, revista Meridian (1934-1938, 1941, 1943, 1946) avîndu-i ca redactori pe Tiberiu Iliescu, I. Mihăiescu şi Const. I. Manea se situează pe poziţiile literaturii moderniste şi avangardiste. Afirmă redactorii revistei: „Meridianul a fixat o condiţie revoluţionară: excluse mediocritatea, convenţia şi falsitatea publică şi publicistică”.

În cartea sa, Presa literară din Oltenia, Dan Ionescu urmărește devenirea presei de idei și în perioada totalitarismului, cînd revista Ramuri reapare în 1964, sub conducerea succesivă a lui Ilie Purcaru, iar din 1969 a lui Alexandru Piru și mai apoi a lui Marin Sorescu. Fiecare din ei vine cu propria concepție despre literatură, Ilie Purcaru leagă revista de actualitatea vieții prin resurecția reportajului, Alexandru Piru îi conferă osatura critică meritată, iar Marin Sorescu o apropie de forțele literare locale, în consonanță cu cele din literatura națională și universală a timpului.

După 1990, Ramurile încearcă gustul libertății de creație și racordarea la valorile vremii, dar apar noi reviste literare, reluând denumirile celor care au scris istorie în publicistica locurilor. E vorba de revista Mozaicul, editată și condusă de profesorul de literatură Nicolae Marinescu, care a creat în jurul revistei o tânără școală de eseiști moderni, sau revista Scrisul românesc resuscitată de profesorul, criticul literar și neobositul animator al vieții culturale craiovene de azi, Florea Firan, care i-a conferit revistei noi o anvergură internațională de comunicare cu marile culturi europene și universale.

Prin urmare, cartea lui Dan Ionescu conferă o imagine complexă a luptei de idei în sfera publicisticii din mai multe perioade ale devenirii spirituale, politice, literare și de civilizație și cultură, în această zonă privilegiată a țării noastre.

Lasă un răspuns