Dan Ionescu: În Kotor (I). Lirică

În Kotor (I)

 

Câteva pete roșii strică dominația albului.

Ca obloane trase peste vreme stau rufele,

prinse de balcoane.

Pisici fără mieunat dau târcoale magazinelor.

Sfori nevăzute cu șoarecii pe care i-au prins în secole

plutesc în mintea vizitatorilor.

Unele mâțe devin mai viclene,

strecurându-se printre noi.

 

Mă dor picioarele de la atâta urcat pe scări nesfârșite.

Aș vrea să mi se deschidă o poartă,

m-aș preface interesat de a fi găzduit o noapte,

numai să explorez un apartament medieval.

N-au loc fantomele să mai fluture pe aici,

de atâția veseli turiști.  

 

M-aș distribui în mai multe ego-uri,

fiecare să aibă ocazia de a trăi unde-ar vrea.  

O părere la “Dan Ionescu: În Kotor (I). Lirică

  1. Rugați-vă pentru Cartea de Citire!

    – O, Sfântă ȘCOALĂ – Templu de Lumini,
    În care, zeci de ani, Apostoli anonimi,

    În inimi de discipoli, zidit-au vii icoane,
    Azi, Banca spre Catedră aruncă pumni, minți goale!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns