Dan Ionescu: În biserică. Lirică

În biserică,

a pâlpâit textila unui înger.

Trecuse printre enoriași,

neobservat deloc.

O bătrână,

vrând sfântă a mai fi,

vorbea în broboadă,

despre adâncu-i fast.

Sub privirea-i mută,

nucile, aduse de pomană,

s-au răsturnat din coș.

Atunci, orologiul din piață a sunat,

preț de câteva minute.

 

Un acrobat mergea pe sârma întinsă între două turle,

ținând în mâini un sul drept prăjină,

un atestat de apostat, de la împărat.

O părere la “Dan Ionescu: În biserică. Lirică

  1. Prea SUNTEM, fără A FI

    De lung netimp, logica îmi scapă:
    – De ce ne înecăm în râuri fără apă?…

    – De ce, într-o secundă, prindem Fire,
    Și-o viață, an de an, murim cu zile?!…

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns