D’aime, Rădulescu. Schiță, de Liviu Florian Jianu

D’aime, Rădulescu…
 
Dem Rădulescu, în zeghe,  la prezidiu, cu alți camarazi, în uniforme cu dungi, și tichie,  în fața unui colectiv de deținuți, în bănci
         Copii, eu vă zic, iubiți, nu zic să nu  iubiți, dar nu le puteți iubi pe toate!
Au mai încercat și alți tovarăși! Alți camarazi, mai înalți, aici, de față!
( se întoarce spre tablourile cu portrete de mari deținuți, de pe perete, din spate )
Iubiți cât puteți! Cât cuprinde ! Cât le prindeți! Pe unde le prindeți! E păcat să nu le iubiți!
Sunt prea frumoase!  Prea atente! Prea simțitoare la dorințele voastre! Prea veșnic tinere!
( din sală )

         Șefu, eu am văzut  una  pe care dacă o vedeți, v-ați vinde și unifroma, numai să o priviți…
         Unde?
( în sală, agitație maximă )
         Unde?
         La Turnu Severin…
         Tocmai acolo?
         Da, șefu… închisă în turn… Și are și un copil mic…
         Care va să zica, are și un copil…
         Poate nu e al ei…
         Poate e al unei vecine…
         De unde știi că e copilul ei?
            Și, în fond, al cui e copilul?
         Da, cum arată, bă, asta?
         Șefu, dacă o vedeți, nu mai puteți să mai vorbiți…
         E, lasă-mă…
         Pe bune…
         Cum arată, fiule?
         Delicată…Albă… ca un ghiocel cu vinșoare de marmură trandafirii lângă privirea de ochi de fântână albastră… și niște mâini…șefu… niște mâini, că parcă eu aș vrea să fiu în locul copilului pe care îl ține în brațe…
         Hmmm… Copii, a mai văzut cineva una  mai bună?
         Eu, șefu…
         Zi!
         Șefu, asta când te iubește, are cel puțin trei brațe… Și când ți se uită în ochi, îți satisface orice dorință…
         Ai, lasă-mă…
         Nu glumesc, șefu…
         Cum ți-ai dat seama?
         Păi, intrasem…
         Intrasei…
         Da, șefu…
         Îmi căzuse tot părul de câtă dragoste se fură pe afară…
         Îți căzuse păru…
         Da, șefu… Și – când am privit-o, nici nu am apucat să îmi pun o dorință, și mi-a crescut și părul, și totul iară…
         Ei, lasă-mă…
         Șefu,  nu glumesc deloc…
         Bine, să trecem la altă iubire pe ordinea de zi…
         Șefu, la grădiniță…
         Și acolo?…
         Acolo e prăpăd…
         Nu mai spune…
         Șefu, dacă le vezi, intri iar la cursuri, la grupa mică…
         Tocmai de acolo?
         Șefu, de acolo se vede  mai bine tot… De jos în sus…
         Și cum arată?
         Șefu, nu pot să îți explic… dacă ți le-aș picta, ce oferă, de la degetul mic, și până la buric, și la piept, și – până sus de tot – la frunte – nu ai mai conteni să le pupi, pe patrafir…
         Gata! Gata! Copii, v-am spus…
         Șefu, mai avem de spus… de la școli… De la universități… de la armata…din justiție… servicii…
Din spitale…
         Copii, ați înnebunit! Voi vă dați seama unde ajungem, măi copii, cu credința asta a noastră? În icoane? Cum să putem să le iubim pe toate!
Uite  ( scoate un vraf de icoane de hârtiuță, de la piept ) v-am adus câte una la fiecare…
Așa…
Acum, când spuneți îngerașul, să nu uitați să nu vă uitați la ele, că sunt rușinoase…
Și să vă puneți în gând o dorință…
         Gata, șefu!
         Care este dorința, copii?
 
( Sala, în cor )
         Să ne căsătorim cu ele!
8 martie 2017

Lasă un răspuns