Cununia satului, de Liviu Florian Jianu. Poem în replică

Înflorite biciclete
pe la cuiburi se adună,
Doar mașinile răsună,
să ne pună –
      bețe-n ghete –
 

Cu consumuri desuete –
 
 
Dorm și florile-n furtună –
Doarme ziua – noaptea cântă
Și grădina noastră sfântă –
Bună ziua –
    noapte- bună –
N-are cine să ne spună –
 
 
Nunți în aur – îmbrăcate –
Și cu munții de bucate –
Cu nuntașii – se cunună –
Se adună – mari păcate –
până când –
   de-atâta lună –
        nu e timp – pe săturate –
 
trece Dunărea – pe ape –
printre sate – spre orașe –
Ce să vadă? să nu-ngrașe
prea plecatele cocoașe
ochi cârpiți – trudite pleoape –
 
se întoarce în sălașe
s-aveți peștii toți – aproape –
 
Lume mare – Lume lașă..
 
Și sătulă… de minciună.

Lasă un răspuns