Crabul cel roșu, de Teodor Ionescu

descărcare

Era o zi de vară înăbușitoare, când mama a hotărât să mergem la mare, cu ocazia concediului ei.

Drumul a fost lung, dar din fericire mașina era dotată cu aer condiționat. Într-un final, am ajuns la mare. Nisipul fierbinte îți ardea tălpile, dacă îți scoteai papucii, iar razele soarelui se reflectau în mare, dându-i o culoare de turcoaz. În aer, era un miros specific mării, un miros care îți dădea o stare de liniște. Cu gândul de a putea intra în mare pentru prima dată în acest an, m-am apropiat de ea, cu pași grăbiți, dar când am atins apa cu vârfurile picioarelor, am resimțit-o foarte rece, din reflex m-am dat în spate și am căzut pe mal… Ofensat din cauza loviturii, am mai rămas puțin timp întins, când, deodată, am simțit o mușcătură la degetul mare, ridicând capul, am observat că era un mic crab roșu, parcă scos din desenele animate. Mi-a spus să stau liniștit, mi-a dat câteva sfaturi în legătură cu locurile pe care le pot vizita în acea stațiune.

Dar, într-un final, m-am trezit în mașină, pe bancheta din spate, eram la jumătatea drumului. Când am ajuns la mare, am verificat locurile recomandate de Crabul cel Roșu.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.