Constantin Scarlat Stoenescu: Aurei (Poem)

Constantin Scarlat Stoenescu*

*„El a dat revistei numele de RAMURI” (C. Ș. Făgețel).

images

Aurei

Albaștrii-ți ochi adesea mă înfioară

Ce taină ascund când sunt atât de reci?

Seninul lor visările-mi scăldară

Și în mreji țesute încet, le-a prins de veci.

Nu i-am iubit și nici visam vreodată.

De ce tresar când treci cu mărunt mers

În calea mea, gândirea-mi întristată

Îi scaldă în zbor și-i toarnă apoi în vers.

Am zis cuvânt, frâu nu mai dau iubirii

Și-ndurerat azi sufăr, simt că mor,

Albaștri ochi, redați-mă iar firii

C-o rază în drum, zdrobiți nebunu-mi dor.

16 / 7 / 1907

2 păreri la “Constantin Scarlat Stoenescu: Aurei (Poem)

  1. Lumini in noapte

    Ai tai ma sorb
    Cand beau
    De peste tot …
    Din raul negru
    Revarsat
    Spre vele –
    Din bolta plina
    De sclipiri
    Prea grele
    Pentru ecoul
    faptelor
    Din mine –

    Ai tai ma sorb
    Cand beau
    De peste tot…
    Din saua ta
    Ingusta si mladie,
    Din trestia cingatoarei ce adie
    Saltand intreaga lume
    Pan’la ea
    De nici n-ar fi
    Neinchinata
    Tie
    Si nici n-as fi
    In ea
    De n-as urca

    Ai tai ma sorb
    Cand beau
    De peste tot…
    Din amfora
    Arama ce-ti coboara
    Sidefului
    Si gustului de-amara
    Si dulce
    Nesfarsita de usoara
    Povara
    ce pe veci ma infioara –
    si pana-n degetarul
    ce n-atinge –
    doar ninge-aluncand
    pe toc de ingeri –

    Ai tai ma sorb
    Cand beau
    De peste tot…
    Asa de sete mi-e
    Din gand, de tine,
    c-as bea din aripile tale
    de lumine,
    c-as stinge universul ca sa pot,
    sa beau
    cu ochii-nchisi
    mereu, din tine –

    nici n-am trai
    am fi doar patru ochi
    zburand
    in zari
    atata de senine…

    7 decembrie 2016

  2. ILENEI

    De cinci decenii, lângă tine,
    Ce dar divin îmi este viața…
    Iubirea-a copleșit dulceața
    Din mierea pură de albine!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns