Concurs de fotografie, de Liviu Florian Jianu

descărcare
Am primit azi. O temă.
Fotografiați, cu simțurile dv., nervii, memoria, amintirile, experiența, rațiunea,  cărțile citite, bibliotecile media din minte, cu timpurile, spațiile, parcurse, prin răsfoire,  trăire, sau imaginație, cu toate disciplinele învățate, cu toate relațiile, cu iubirile, cu empatiile, cu nedefinitul, cu extrasimțurile, cu tainele niciodată etalate – cu viața  dv., de om, racordat, la elementele primordiale, actuale, și infinit viitoare, la întreaga umanitate – pe lanțul genetic al recunoștinței, pentru înălțare … Fotografiați,  pe temele date…
Cu cel mai ieftin mijloc cu putință.
Și trimiteți-ne.

 
Eu am fotografiat pe o temă liberă, primită din întâmplare, din altă parte. Necunoscută.
Am lecturat,  doar, demult de tot, din autorul din imagini, puțină poezie. Apoi, am aflat, foarte puțin, una, alta. Acum, l-am auzit vorbind prima dată.
 Am scris o poezie. La altceva, nu mă duce inspirația.
Și dacă m-ar duce  tehnologia, vă rog  să mă credeți, chiar nu cred că aș putea să fac o fotografie mai bună.
Doar să încerc să scriu, altă, și altă, și altă, poezie…
Pe măsură ce îl voi cunoaște mai bine, pe autor.
 
Comparând, în același timp, arderea lui, aici, pe pământ, cu cenușa din care o să reînvie. Și atunci, am sentimentul unui foarte mare detractor.
 
Probabil, o să mă întrebe:
 
         Asta, care nu arde,  e fotografie?
 

Lasă un răspuns