Comorile Vieții
În timp ce Dumnezeu pare că doarme,
Ziaristul Romulus Turbatu
Citește liniștit în fața porții Lui, ziarul,
așezat,
în scaun,
la volanul
unei mașini staționate regulamentar.
Este un ziarist
ales
al neamului.
Nici nu mă miră
Că e – în carne și oase –
Și –
Ca acuma –
Tot el.
Singur,
Cu soția departe,
La pat.
Nici nu mă mir
Că mai citește cineva, ziarul.
Nici nu mă mir
Că nici nu ne-am cunoscut vreodată –
adică –
că nici nu mă bagă în seamă:
– Ce-ai făcut, mă,
Cu refrenele tale, de pace?
Ai rămas tot bolnav de
prost, tată…
Așa se întâmplă
Cu tații noștri
Din vreme în vreme …
Și ce deștepți –
au fost –
ziariștii noștri –
odată –
Citeau moartea
Chiar din poeme –
Și întorceau spatele
vieții…
Că nu încăpea
în comorile ei
de
catrene…