Comorile Vieții, de Liviu Florian Jianu

Comorile Vieții
 
În timp ce Dumnezeu pare că doarme,
Ziaristul Romulus Turbatu
Citește liniștit în fața porții Lui, ziarul,
așezat,
în scaun,
la volanul
unei mașini staționate regulamentar.

 
Este un ziarist
ales
al  neamului.
 
Nici nu mă miră
Că e – în carne și oase –
Și –
Ca acuma –
Tot el.
 
Singur,
Cu soția departe,
La pat.
 
Nici nu mă mir
Că mai citește cineva, ziarul.
 
Nici nu mă mir
Că nici nu ne-am cunoscut vreodată –
adică –
că nici nu mă bagă în seamă:
 
         Ce-ai făcut, mă,
Cu refrenele tale, de pace?
Ai rămas tot bolnav de
                   prost, tată…
 
Așa se întâmplă
Cu tații noștri
Din vreme în vreme …
 
Și ce deștepți –
 au fost –
ziariștii noștri –
          odată –
 
Citeau moartea
Chiar din poeme –
Și întorceau spatele
          vieții…
 
Că nu încăpea
          în comorile ei
                   de
                             catrene…

Lasă un răspuns