Colinde, Colinde, de Mihai Eminescu

Colinde, Colinde

de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiața se-ntinde
Asemeni oglinzilor.

Și tremură brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele…

De dragul Mariei
Și-al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.

O părere la “Colinde, Colinde, de Mihai Eminescu

  1. Eu risc sa cred
    ca pamantul se invarteste in jurul omului –
    si soarele
    se invarteste in jurul omului –
    si universul
    se invarteste in jurul omului –

    cand omul
    este ce a fost si e
    la origini

    om.

    eu risc sa cred
    ca la origini
    omul a fost
    si este
    mai presus decat om –

    cer,
    apa,
    si aer,

    si pamantul
    a venit
    doar asa
    ca o mare nevoie a lui
    de a nu fi singur
    si dumnezeu.

    eu risc sa cred
    si in basme.

    ele
    mai pastreaza
    un sambure
    din viata aceasta

    de abur
    care
    se demonstreaza barbar,
    sau stiintific
    ca nu are

    nicio valoare.

    26 decembrie 2016

Lasă un răspuns