Claudiu M. Florian: Vârstele jocului, Strada Cetăţii, Editura Cartea Românească, 2012, pag 109

“Onkel Michael vrea şi el să spună ceva, însă nu bate, precum Otata, cu cuţitul în pahar, ci se ridică încet de pe loc şi imprimă mesei, cu burta sa mare, un zvâcnet simţit de către întreaga adunare. Liniştea se lasă de îndata din nou.

–         Vater – începe el ezitant şi de data asta în germană -, Tată, când s-a isprăvit războiul ne-aţi scris să vedem cum ne putem descurca aici Îngermania …, adică…, acolo Îngermania, pentru că acasă nu s-ar mai putea face nimic. Aşa am şi făcut, am rămas acolo, ne-am căsătorit cu femei germane şi acum trăim în două ţări, şi copiii noştri cresc acolo şi tot acolo merg la şcoală. Câtă vreme vă mai avem, Vater, suntem aici, pentru că speranţa că ne veţi urma Îngermania am lăsat-o demult. Nu poţi fi peste tot, şi la vremea ei hotărârea nu ne-a căzut uşor, mai ales că, după razboi, din nimic a trebuit să facem ceva.   Eu cu prăvălia cu ţigări, Georg în laboratorul foto. Noi acolo am început de la nimic, iar voi aici aţi ajuns să nu mai aveţi nimic. Pentru că vouă v-a fost luat totul. La noi bombele au distrus totul, la voi legile cele noi. Cu toţii a trebuit să ne regăsim într-o altă lume, şi noi, în depărtare, şi voi, aici, în casa bătrânească. Numai că în ceea ce a urmat după război nu ne-am putut regăsi adesea nici pe noi înşine. Însă toate acestea sunt gânduri care ne vin doar când suntem aici, la voi acasă. Noi acum o ducem bine şi aici e de asemenea mai bine. Atât doar că…

Onkel Michael, altminteri atât de sigur pe el, pare niţel fâstâcit. Gesticulează de două ori scurt prin aer cu paharul său pe jumătate plin.

–        „” Ach was! Prosit şi sănătate! Pentru noi toţi! – ridică paharul. – Şi pentru fiecare singur, pe unde se găseşte! Că la urma urmei depinzi numai de tine însuţi! No also!”

( Vârstele jocului, Strada Cetăţii, de Claudiu M. Florian, Editura Cartea Românească, 2012, pag 109 )

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: