Claudia Pîrlogea: Ascunși sunt ochii. Debut liric

Durea să văd cum lumea tace,

când doar prin treacăt eu ascult

povești pictate-n stropi căzând,

pierdute toate printre ape.

Și azi ploua, iar nori plângeau

și oamenii se petreceau.

Ascunși sunt ochii în pământ

de tristul ploii veșnic cânt.

Piereau privirile înfocate

și suflete se rătăceau,

rămân ascunse în adânc.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.