Cetățeanul Însemnat „O scrisoare pierdută” – 1953, de Liviu Florian Jianu

O scrisoare pierdută – 1953
Tocmai el? Ultimul om?
Pe care nu dai doi bani?
Un pensioner? Cu tabietul lui?
După o viață de amploaiat?
Singurul…

Care pune la loc…
Ce a găsit…
Din ce a tot cărat…
Și dacă nu ar fi fost Birlic…
Nici nu ar fi fost deconspirat…
Dar…
O scăpare…
A cenzurii…
Timpului…
Un om cinstit, a fost  dat în vileag…
De fapt – fără el – nici nu ar fi existat…
Eterna scrisoare pierdută a timpului…
Și ce mai are acest om…Însemnat?
A ascultat… Dezinteresat…
Răspunsul…
La o întrebare…
Care îl frământa demult…
Care?
“Eu cu cine votez?”
A primit numele, verificat, pe bilețel…
Și a făcut România – Mare.
Cum, oare? Și de cine, a ascultat? Și de ce?
“- Să trăiască coana Joițica, că e damă bună!”
24 iulie 2016
( soare în creștere puternic, la tehnoredactare, final)

O părere la “Cetățeanul Însemnat „O scrisoare pierdută” – 1953, de Liviu Florian Jianu

  1. În fiecare ZI…

    …Te-așteptăm, drag EMINESCU,
    Să ne-nvii din vers cu

    DOINE și SCRISORI de dor
    De LUCEFERI ce nu mor!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.