Cei Singuri

30 septembrie

1916 – A murit Mihail Săulescu, poet şi dramaturg (n.23.02.1888).

 

Mihail Săulescu – Cei Singuri

Poetului D. Nanu

Cei singuri cu adevărat
Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;


Dar cei pe care-un gând îndepărtat
Îi poarta prin necunoscut,
Spre toți acei ce plâng câte-au pierdut…

Cei singuri cu adevărat
Sunt toți acei ce se pricep sa tacă —
Sunt cei ce merg și nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogății necunoscute —
În alte lumi setoși să le strămute…

Cei singuri cu adevărat
Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades,
Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
Nu pentru gândul lor neînțeles —
Dar pentru ce, mergând o viață ‘ntreagă,
Ei totuș n’au putut să înțeleagă…

Nu te gândi la scunda lor chilie!
Chilia lor e sufletul lor mare!
— Îi vezi trecând, și îi aștepți să vie;
Îi vezi pierzându-se în depărtare:
În orice parte sunt,
Și ‘nuntrul lor, duc un întreg pământ!…

În mijlocul orașelor trăiesc!
Și-orașele, cât sunt de frământate.
Ei trec ca niște răzlețiți prin ele,
– Fantastice corăbii ne ‘nfrânate,
Ne ‘nvinse de talazurile grele…

Ei trec,
Pe străzile ce furnică de lume,
Pe ulițe cu fabrici zgomotoase,
Prin piețele mizeriei din lume…
Ei trec —
Nu știe nimeni, unde anume!
Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
Bucată cu bucată risipirea
De petice din sufletul cel mare,
Ne ‘nchipuit, neașteptat, pe care
Doar îl visează numai omenirea…

Din volumul Viața

Lasă un răspuns