Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu, Editura “Sitech” Craiova, 2010 [Cote: Biblioteca „Aman” 821rum/P81; Biblioteca Universităţii din Craiova II 93093]

[Inginera chimistă Magnolia, venită nouă într-o uzină prin anii `70, a întâlnit în fabrică o mare dezordine în probleme de chimie. Înainte de facultate absolvise o şcolă medie tehnică de contabilitate şi lucrase un an la o mică întreprindere.]

CAPITOLUL 14

ŞAHUL

………………………………………………….

În biroul lor intrau mereu fel de fel de oameni, cu fel de fel de probleme: ingineri proiectanţi cu întrebări privind prescripţiile tehnice pentru acoperiri metalice, vopsiri, materiale plastice etc., tehnologi ce voiau fel de fel de reţete, maiştri cu încurcături tehnologice, cei de la Protecţia muncii cu poluarea de la vopsitorie şi câte şi mai câte. Magnolia, care acum cunoştea bine uzina, localiza imediat unde e atelierul cu acel produs, se uita pe observaţiile ei, spunea ce dorea să facă şi promitea că va rezolva, explicând că acum are probleme mult mai grave. Şi aşa era. Harababura din documentaţii privind operaţiile legate de chimie, evitarea unor accidente, pânze de apă pentru absorbţia jeturilor de vopsele la vopsirea pieselor suspendate şi multe altele.

Continuă să citești →

Despre puterea exemplului* din vol. Virtualități ale compromisului 

„Când chemi la muncă, să te văd cu sapa.“ (Nicolae Iorga)

Puterea exemplului este mare. Mihai Viteazul, ca să dea curaj ostașilor, lupta în fruntea lor. În fața atâtor inamici foarte bine pregătiți, câștigători de lupte și de teritorii, a nu ți se fi înmuiat picioarele era deja o performanță. Însă ei luptau (deseori) cu zece o dată. La situația acestor înaintași vajnici m-am tot gândit în pelerinajul meu estival. Am mai spus-o cunoscuților: turcii sunt mai prietenoși decât grecii, de exemplu, dar nu simți în Turcia siguranța din Grecia, unde turistul cu adevărat este suveran. Acum trei ani, mi s-a întâmplat, cu un GPS performant, care nu m-a trădat niciodată, comparativ cu oamenii, să greșesc autostrada. Mi-am dat seama după vreo patru kilometri. Ca să mă fi repoziționat pe ruta corectă, aveam două variante: de a merge patruzeci de kilometri în față ori patru înapoi. Am ales varianta a doua, dând cu spatele.

Continuă să citești →

Despre invidie*

*din volumul Virtualități ale compromisului :

http://www.librarie.net/p/285632/Virtualitati-compromisului-Studii-literatura-Dan-Ionescu

„Invidia mărturisită sau nu, este totdeauna semn de inferioritate.“ (Simion Mehedinți)

Nocivă pentru societate și probabil pentru destinul unei patrii, devine invidia oamenilor mici, deținători de funcții mari.

Se spune că funcția îl schimbă pe om. Eu cred invers: într-o funcție, ai curajul mai mult ca niciodată, de a fi tu însuți. Cu un suflet posedat de invidie, ai ocazia, de care te miri, de a deveni tiran și faci legi (scrise/nescrise) pentru a reprima în jurul tău, concurența. Sau aduci lângă tine, indivizi pe care-i știi nepregătiți, în orice caz, inferiori ție, și-ți distribui prin intermediul lor, deciziile înguste, precum și părerile critice, dar nejustificate, despre travaliul altora mai deștepți. Invidia este un păcat. Cei care sunt în influența ei nefavorabilă, pentru a da curs în faptă, acestui sentiment care le chinuie sufletul, recurg la compromisuri. Mă gândesc la falsele iubiri dintre femei tinere și bărbați în vârstă, dar bine situați în domeniul lor, sau chiar la mezalianțe, la modă astăzi.

Continuă să citești →

Dan Ionescu: Virtualități ale compromisului, Editura SITECH, Craiova, 2016, 152 p.

Cartea se poate comanda la:

http://www.librarie.net/p/285632/Virtualitati-compromisului-Studii-literatura-Dan-Ionescu