DAN IONESCU: „Datina”. Micromonografie. Studiul constituie o premieră absolută în istoria publicisticii literare românești

DAN IONESCU: „Datina”. Micromonografie, Editura AIUS, Craiova, 2017, 220 p.

Preț: 45 de lei.

Acest studiu constituie o premieră absolută în istoria publicisticii literare românești.

Această lucrare, bazată pe teza de doctorat, Presa literară din Oltenia, reprezintă un studiu de caz: revista severineană „Datina”, extrem de importantă în epocă, dar indispensabilă și pentru contemporaneitatea noastră, pentru valoarea materialelor publicate, dintre care majoritatea își păstrează actualitatea, pentru notorietatea colaboratorilor și, în fine, pentru modul în care s-a situat în tradiționalismul românesc,
unde și-a cucerit un spațiu propriu.

Continuă să citești

Aur curat pentru învingători – selecţii motivaţionale, de Adi Popescu

Aur curat pentru învingători – selecţii motivaţionale, de Adi Popescu, Ed. AIUS, Craiova, 2016, 108 p. Preț: 17 lei.

Prefaţă pentru cartea „Aur curat pentru învingători – selecţii motivaţionale”

Această carte eu o consider o adevărată comoară care nu trebuie să lipsească din biblioteca fiecăruia dintre noi. Celebrii autori de literatură motivaţională Dale Carnegie, Napoleon Hill, Zig Ziglar şi mulţi alţii, adevărate genii ale umanităţii, au reuşit să facă mulţi oameni fericiţi şi reuşesc în continuare prin minunatele opere lăsate umanităţii. Nu contează că ei au fost sau sunt putrezi de bogaţi. Poate că alţii au avut sau au mai mulţi bani. Însă cei enunţaţi mai sus sunt generoşi dar nu strict financiar. Eu îi consider principalii furnizori pentru hrana spirituală a omenirii, poate printre puţinii capabili să aducă fericire în jurul lor, să ne motiveze şi pe noi să-i urmăm ca apoi, la rândul nostru să dăruim un dram de fericire semenilor.

Continuă să citești

Presa literară din Oltenia, de Dan Ionescu. Fragmente

Dan Ionescu: Presa literară din Oltenia, Ed. AIUS, Craiova, 2017, 220 p.

Preț: 20 de lei

 

INTRODUCERE

 

Descoperirea tiparului a perfecţionat comunicarea între cetăţenii diferitelor locuri şi timpuri, îndeosebi prin apariţia presei. Publicaţiile au instituit continuitatea şi periodicitatea transmiterii de informaţii, conectându-i pe cititori într-o mult mai mare măsură la actualitate.

Studiul presei în general reprezintă o componentă a istoriei culturale, tot astfel cum cercetarea celei literare trebuie integrată istoriei literaturii, căci evoluţia literaturii a datorat enorm publicaţiilor specializate.

Continuă să citești

Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu

Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu, Editura “Sitech” Craiova, 2010 [Cote: Biblioteca „Aman” 821rum/P81; Biblioteca Universităţii din Craiova II 93093]

[Inginera chimistă Magnolia, venită nouă într-o uzină prin anii `70, a întâlnit în fabrică o mare dezordine în probleme de chimie. Înainte de facultate absolvise o şcolă medie tehnică de contabilitate şi lucrase un an la o mică întreprindere.]

CAPITOLUL 14

ŞAHUL

………………………………………………….

În biroul lor intrau mereu fel de fel de oameni, cu fel de fel de probleme: ingineri proiectanţi cu întrebări privind prescripţiile tehnice pentru acoperiri metalice, vopsiri, materiale plastice etc., tehnologi ce voiau fel de fel de reţete, maiştri cu încurcături tehnologice, cei de la Protecţia muncii cu poluarea de la vopsitorie şi câte şi mai câte. Magnolia, care acum cunoştea bine uzina, localiza imediat unde e atelierul cu acel produs, se uita pe observaţiile ei, spunea ce dorea să facă şi promitea că va rezolva, explicând că acum are probleme mult mai grave. Şi aşa era. Harababura din documentaţii privind operaţiile legate de chimie, evitarea unor accidente, pânze de apă pentru absorbţia jeturilor de vopsele la vopsirea pieselor suspendate şi multe altele.

Continuă să citești

Fragment de roman, de Iulian Popescu

[În romanul recent apărut, (ce va putea fi citit în curând la Biblioteca „Aman” şi la cea a Universităţii din Craiova), „Numai dascăl să nu fii…” de Prof. univ. dr. ing. Iulian Popescu, este vorba de peregrinările unei profesoare de şcoală elementară, care în anii `60 -`80 deşi absolvise 24 de ani de şcoală şi facultate, a fost numai suplinitoare, cum a şi ieşit la pensie… Mai jos se dă un capitol din acest roman.]

REVIZOAREA…

Învăţată cu peregrinările prin şcolile patriei, Mioara a ajuns într-o comună din Ardeal, unde va preda, tot ca suplinitoare, la o şcoală de opt clase. Şi-a găsit repede o gazdă, doar se pricepea la asta, fiind obişnuită, iar cu o zi înainte de a începe şcoala, s-a dus să vadă ce şi cum. Nu cunoştea pe nimeni, n-o cunoştea nimeni. La intrarea în şcoală nu ştiu cum i-a venit, dar a luat o figură impunătoare, doar jucase în câteva piese de teatru prin şcoli, fiind obişnuită cu schimbarea fizionomiei şi a ţinutei.

Continuă să citești

Despre puterea exemplului*, de Dan Ionescu

Despre puterea exemplului* din vol. Virtualități ale compromisului 

Când chemi la muncă, să te văd cu sapa.“ (Nicolae Iorga)

Puterea exemplului este mare. Mihai Viteazul, ca să dea curaj ostașilor, lupta în fruntea lor. În fața atâtor inamici foarte bine pregătiți, câștigători de lupte și de teritorii, a nu ți se fi înmuiat picioarele era deja o performanță. Însă ei luptau (deseori) cu zece o dată. La situația acestor înaintași vajnici m-am tot gândit în pelerinajul meu estival. Am mai spus-o cunoscuților: turcii sunt mai prietenoși decât grecii, de exemplu, dar nu simți în Turcia siguranța din Grecia, unde turistul cu adevărat este suveran. Acum trei ani, mi s-a întâmplat, cu un GPS performant, care nu m-a trădat niciodată, comparativ cu oamenii, să greșesc autostrada. Mi-am dat seama după vreo patru kilometri. Ca să mă fi repoziționat pe ruta corectă, aveam două variante: de a merge patruzeci de kilometri în față ori patru înapoi. Am ales varianta a doua, dând cu spatele.

Continuă să citești

Despre invidie*, de Dan Ionescu

virtualitati-ale-compromisului

Despre invidie*

*din volumul Virtualități ale compromisului :

http://www.librarie.net/p/285632/Virtualitati-compromisului-Studii-literatura-Dan-Ionescu

Invidia mărturisită sau nu, este totdeauna semn de inferioritate.“ (Simion Mehedinți)

Nocivă pentru societate și probabil pentru destinul unei patrii, devine invidia oamenilor mici, deținători de funcții mari.

Se spune că funcția îl schimbă pe om. Eu cred invers: într-o funcție, ai curajul mai mult ca niciodată, de a fi tu însuți. Cu un suflet posedat de invidie, ai ocazia, de care te miri, de a deveni tiran și faci legi (scrise/nescrise) pentru a reprima în jurul tău, concurența. Sau aduci lângă tine, indivizi pe care-i știi nepregătiți, în orice caz, inferiori ție, și-ți distribui prin intermediul lor, deciziile înguste, precum și părerile critice, dar nejustificate, despre travaliul altora mai deștepți. Invidia este un păcat. Cei care sunt în influența ei nefavorabilă, pentru a da curs în faptă, acestui sentiment care le chinuie sufletul, recurg la compromisuri. Mă gândesc la falsele iubiri dintre femei tinere și bărbați în vârstă, dar bine situați în domeniul lor, sau chiar la mezalianțe, la modă astăzi.

Continuă să citești