SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011

Continuă să citești

Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu

Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu, Editura Sitech, Craiova, 2010. (Cote la Biblioteca „Aman” Craiova: 821rum/P81; DL II 486)

Acţiunea se petrece într-o mare uzină prin anii `60.

ELECTRICIANUL

Într-o zi, după sistemul de organizare şi planificare din uzină, iată-l pe tânărul inginer Dan ajuns ofiţer de serviciu pe uzină. În sfârşit, era şi el director general al uzinei! Vorba vine că era şef. Dar, mă rog, de la ora nouă seara până dimineaţa la ora şapte, el era cel mai mare şef pe uzină! Era totuşi o răspundere. Avea la poartă un plic sigilat, în care erau instrucţiuni unde să sune şi cum să facă în caz de pericol: incendii, explozii sau alte necazuri.

Continuă să citești

Poemata patre*, de Dan Ionescu

Poemata patre*: din volumul Sunt poet în fiecare zi

Într-un roman, am inventat un personaj care deviază
problemele care vin peste el, în contextul celor secundare
şi mereu pierde cauza originară a suferinței eventuale.

Am rămas acum blocat în omul care sunt, împins în tragedie.
Continuă să citești

FRAGMENT DIN ROMANUL „SURGHIUNIT LA O MĂNĂSTIRE… DE MAICI !” DE IULIAN POPESCU, EDITURA SITECH, 2013

FRAGMENT DIN ROMANUL „SURGHIUNIT LA O MĂNĂSTIRE… DE MAICI !” DE IULIAN POPESCU, EDITURA SITECH, 2013

[Cote la Biblioteca „Aman”: 821rum/P81 şi DL II 767]

[Milică era un tânăr ţârcovnic de pe lângă Turnu Severin, foarte puternic, care în preajma revoluţiei de la 1848 a plecat călare de la el din sat la Bucureşti].

……………………..

Şi iată-l ajuns la Polovragi, la mănăstire. A coborât de pe cal, l-a deshămat şi l-a lăsat să pască pe o poiană lângă mănăstire, unde mai păşteau câteva vaci, nişte oi şi nişte capre. Apoi, cu calabalâcul în spinare a intrat pe poarta deschisă a mănăstirii şi şi-a pus lucrurile la umbra unui copac. Sub alt copac apropiat stăteau la taclale câteva călugăriţe.

– Prea-cuvioaselor, nu vă deranjez dacă stau şi eu aici?

Continuă să citești

Propria-i întunecime. Poem*, de Dan Ionescu

Propria-i întunecime*

Poem* din volumul: Sunt poet în fiecare zi (Editura David Press Print, Timișoara, 2016)

 

Fericirea butoiului din pivniță
e legată de propria-i întunecime.
Oricât de întunecat e afară,
din cauza norilor acoperind soarele
şi a ploii care izbeşte caldarâmul,
el ştie că doagele-i țin captiv, să nu explodeze,
un gol negru şi mai mare.

Continuă să citești