Maxim – Curcanul, de Liviu Florian Jianu

Maxim – Curcanul
Și plouă iar, cu bani –
                   bacovian –
Și se scufundă-n aur –
                   tot orașul –
A mai trecut un an – mai vine-un an –
Nici nu mai știm pe unde – câți –
                             sălașul
 

Continuă să citești

Liviu Florian Jianu: Pățanie în spitale. Proză obiectivă

 
          Un grup masiv de brancardieri și brancardiere, infirmieri și infirmiere și agenți și agente sanitare a fost brutalizat și făcut albie de porci și învinețit și snopit în bătaie – de un muribund de pe front.

Continuă să citești

Ion R. Popa: Suspiciune confirmată. Proză scurtă

         Cum proceda de două-trei ori pe schimb, la puțin timp după ce a sunat de intrare, directorul a plecat în control pe culoarele liceului, Deși, la prima vedere, se părea că nimic nu ar fi fost nelalocul său, a urcat la etajele superioare. Se auzeau doar vocile profesorilor sau ale elevilor, ultimele uneori mai timide, alteori mai avântate.

Continuă să citești

Dialoguri cu Elise, de Liviu Florian Jianu

Dialoguri cu Elise
         De ce nu se expun la noi tablouri, pe casa scării?
         Pentru că se cumpără foarte repede!
 
         De ce nu există la noi o băncuță pe casa scării?
         S-ar sparge geamurile, care să fie primul – dinafară, sau dinăuntru – care să o căptușească!

Continuă să citești

Poezie, de Liviu Florian Jianu

Acele…
Cositorită toamnă ca un lung lănțug
                             De temenele
La glezna
zilei,
          nopții –
                   prinse de-un portic –

Continuă să citești