Mai bine să rămână, decât să nu ajungă. Proză, de Ion R. Popa

         Nervos, cu fața congestionată, deputatul Ion Ion s-a ridicat de pe scaun și s-a îndreptat spre ieșire. Cu haina descheiată, de sub care burta se revărsa peste curea, parcă pentru a o lua înaintea lui spre bufet, cu stânga în buzunar gata să scoată țigara și cu ochii holbați spre alte fotolii în căutarea prietenului său Ilie Măcriș, a ajuns îndată la ușă, pe care a deschis-o brusc și a ieșit în foaier, unde, în așteptarea prietenului său, și-a aprins kentul, din care a tras cu poftă.

Continuă să citești

Ea era mireasa. Proză, de Ion R. Popa

EA ERA MIREASA

         Trecuseră aproape doi ani de când Paul Enculescu terminase școala de maiștri. Era ultimul termen promis părinților legat de căsătoria sa, pentru care era tot mai presat. Cunoscuse multe fete, dar niciuna nu-i „căzuse la inimă”, cum încerca el să-i explice mamei sale.

Continuă să citești